Prețuri și tarife

1. Mecanismul preturilor

1.1 Mecanismul autonom al preturilor

Continutul pretului

Existenta preturilor este legata de procesul schimbului, piata fiind conditia sine qua non a formarii preturilor. Esentiale pentru categoria economica de piata sunt : existenta unor unitati economice autonome, independente unele fata de altele ; legaturi directe de vanzare cumparare intre aceste unitati; existenta pretului liber, indispensabil in procesul schimbului, in care se confrunta permanent cererea si oferta; manifestarea libera a concurentei economice loiale.

La nivel microeconomic, fiecare intreprindere isi elaboreaza planul propriu, isi fundamenteaza decizia preturilor de vanzare, isi gestioneaza liber capitalul, ia decizii cu privire la utilizareacreditelor si cu privire la schimburile interne si internationale.

Legatura cu statul este realizata prin impozite si taxe. Intreprinderile publice au autonomie financiara. Preturile se stabilesc, de asemenea , in mod liber de catre intreprinderi in contextul libertatii de actiune. Pentru regiile autonome, care reprezinta monopolul statului in economie, preturile se stabilesc in cadrul Politicii Guvernului, cu avizul autoritatii privind concurenta.

Elucidarea problemei continutului pretului necesita sa abordam valoarea ca fiind o marime abstracta, care poate fi explicata atat din punct de vedere obiectiv, definita de caracteristicile intrinseci ale unui bun considerat, obtinut prin munca, dar si prin relatiile dintre producatori si consumatorii bunului, dintre acestia din urma si obiectul material al bunului, precum si prin relatiile dintre acestia si puterea publica, ca reprezentant al ansamblului societatii.

Conform teoriei obiective valoarea este data atat de munca incorporata in marfa, cat si de utilitatea marfii. Utilitatea reprezinta gradul d esatisfactie pe care il poate obtine consumatorul, avan in vedere atat insusirile produsului, ca valoare de intrebuintare, necesare pentru a asigura satisfactia, cat si cantitatea necesara pentru acoperirea nevoii. Utilitatea este conditia necesara a valorii, desi ea nu constituie masura ei.

In prosesul de schimb intervine deci valoarea de schimb a lucrurilor utile. Aceasta este data de munca necesara pentru obtinerea lor, pe de o parte, si de performantele tehnico-calitative, de importanta si raritatea bunurilor pe de alta parte. Economia politica clasica a subliniat ca munca este singura masura reala care poate servi la aprecierea si compararea valorilor tuturor marfurilor. Ea constituie pretul real (natural), iar cantitatea de bani care o masoara defineste pretul nominal al marfii. Dar, cum in pretul d evanzare intervin elemente de acumulare a capitalului (profitul, renta) si d efiscaliatte, in realitate, nu mai poate fi vorba de raporturi precise intre preturile naturale ale marfurilor si continutul lor exprimat in costul muncii. Aceste raporturi sunt mult mai complexe.

Conform teoriei subiective a valorii, se apeleaza la valoarea estimativa (apeciata, aproximata) pe care omul o ataseaza diferitelor bunuri dorite, in functie de aptitudinile acestora de a satisface nevoile de consum, calitatea si raritatea lor, dificultatile de procurrae de catre consumator.