Evoluționism

Curs
7/10 (2 voturi)
Domeniu: Biologie
Conține 1 fișier: pdf
Pagini : 77 în total
Cuvinte : 52035
Mărime: 648.56KB (arhivat)
Publicat de: Ianis Dobre
Puncte necesare: 0
Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Ion Cojocaru
curs-evolutionism-an 3 ID

Cuprins

  1. Introducete, 1
  2. Cuprins, 2
  3. Partea I. MATERIA VIE, 3
  4. 1. Caracteristicile esenţiale ale vieţii, 3
  5. 2. Compoziţia materiei vii, 4
  6. 3. Organizarea sistemică a materiei vii, 6
  7. 3.1. Noţiunea de organizare şi de sistem, 7
  8. 3.2. Însuşiri generale ale sistemelor biologice, 7
  9. 3.3. Ierarhia sistemelor biologice, 10
  10. 3.3.1. Niveluri de integrare ale materiei vii, 10
  11. 3.3.2. Nivelurile de organizare ale materiei vii, 10
  12. Partea II. EVOLUŢIA BIOLOGICĂ, 13
  13. I. Ideea de evoluţie, 13
  14. II. Primele teorii evoluţioniste, 19
  15. Lamarckismul, 19
  16. Perioada dintre Lamarck şi Darwin, 21
  17. Darwinismul, 22
  18. Perioada post-darwinistă, 28
  19. III. Teoria sintetică a evoluţiei (TSE), 32
  20. Consideraţii generale privind TSE, 32
  21. 1. Factorii evoluţiei, 33
  22. 1. 1. Variabilitatea individuală (34). Tipuri de variaţii individuale şi rolul lor în evoluţie (34). Mutaţiile (34). Recombinările genetice (36).
  23. 1. 2. Relaţiile organismului cu mediul (36). Relaţiile cu mediul abiotic (36). Relaţiile cu mediul biotic (intraspecifice, interspecifice) (38).
  24. 1. 3. Selecţia, 42
  25. Selecţia artificială, 42
  26. Selecţia naturală (43). Obiectul selecţiei naturale (44). Forme ale selecţiei naturale (44): Selecţia stabilizatoare (44); Selecţia disruptivă (44); Selecţia direcţională (45).
  27. 2. Unitatea de bază a evoluţiei – populaţia, 46
  28. Structura genetică a populaţiilor (46). Frecvenţa genotipurilor şi a genelor în populaţii (46).
  29. Factorii ce acţionează asupra structurii genetice a populaţiilor (47).
  30. Factorii stabilizatori ai structurii genetice a populaţiilor (echilibrul Hardy-Weinberg, Homeostazia genetică) (47).
  31. Factorii modificatori ai structurii genetice a populaţiilor (factori evolutivi): mutaţia, fluxul genic, deriva genetică şi selecţia naturală (48).
  32. 3. Adaptarea, 50
  33. Acomodarea (50). Adaptarea evolutivă, 50
  34. 4. Specia, 53
  35. Generalităţi (53). Scurt istoric al noţiunii de specie (53). Definirea noţiunii de specie (53). Conceptul de specie tipologică sau morfologică (54). Conceptul de specie biologică (55). Structura speciei (57). Unităţile infraspecifice (57). Populaţia locală (57). Definirea populaţiei locale (57). Geneza populaţiilor locale (57). Structura populaţiei (58). Polimorfismul (58). Mărimea (numărul) populaţiei (59). Relaţii intraspecifice (60). Variaţia geografică şi structura speciei (61). Tipuri de specii, 62
  36. 5. Speciaţia, 64
  37. Caracterizarea generală a procesului de speciaţie, 64
  38. Izolarea şi rolul în speciaţie (64). Formele şi mecanismele de izolare, 65
  39. Principalele moduri de speciaţie (67). Speciaţia alopatrică (67). Speciaţii non-alopatrice, 69
  40. 6. Microevoluţia şi Macroevoluţia, 73
  41. 7. Concluzii privind TSE, 75
  42. Bibliografie, 77

Extras din curs

Partea I

MATERIA VIE

Viaţa în Univers este cunoscută, până în prezent, doar pe Pământ. Materia vie reprezintă totalitatea organismelor de pe Pământ. Ea alcătuieşte învelişul viu al planetei, numit biosferă.

Viaţa este o formă de manifestare a sistemelor materiale superior organizate. Expresia „materie vie” este improprie, deoarece această materie este alcătuită din aceleaşi elemente componente (compuşi chimici) ca şi materia zis „nevie”, doar că aceste componente sunt altfel organizate. Viaţa este o consecinţă a organizării superioare a materiei, o stare funcţională superioară, de aceea este mai corectă sintagma „materia viului”, expresie ce sugerează că viaţa nu este o „esenţă” în sine, ci o stare şi proprietate câştigate de materie, ca urmare a evoluţiei. Sistemele biologice sunt „vii”.

1. Caracteristicile esenţiale ale vieţii

Caracteristicile esenţiale ale vieţii sunt următoarele:

Autoconservarea. Este capacitatea sistemelor biologice de a-şi păstra organizarea în condiţiile mereu schimbătoare ale mediului. Pentru aceasta sistemele biologice au capacitatea de a extrage masă şi energie din mediul extern şi de a le folosi pentru propriile sinteze şi diferite activităţi. Autoconservarea a necesitat o anumită delimitarea a corpurilor vii de mediul înconjurător. Prima utilitate de acest fel a îndeplinit-o membrana celulară.

Funcţia prin care un individ biologic interacţionează activ cu mediul său înconjurător, realizând schimburi de masă şi energie, se numeşte metabolism. Fără metabolism, sistemul ar regresa la starea de echilibru, în care nici o schimbare nu ar mai fi posibilă.

Informaţia. Un corp viu trebuie să deţină instrucţiuni cu privire la propria structură, la modul de desfăşurare a reacţiilor chimice ce produc şi menţin organizarea celulară. La toate celulele vii de astăzi informaţia este codificată în macromolecule de acizi nucleici (ADN), instrucţiunile sunt transportate de ARN, iar proteinele sunt implicate în majoritatea reacţiilor chimice (există şi virusuri la care informaţia genetică este codificată în ARN).

Complexitatea. Organismele vii se disting prin complexitatea lor specifică. Între informaţie şi complexitate este o relaţie directă. Cristalele, corpuri nevii, conţin aranjamente spaţiale periodice de atomi foarte ordonate, dar care conţin puţină informaţie. Acizii nucleici şi proteinele din corpurile vii sunt polimeri aperiodici, şi această aperiodicitate îi face în stare să poarte mai multă informaţie. Prin definiţie o structură periodică este caracterizată prin ordine, iar o structură aperiodică este caracterizată prin complexitate.

Creşterea. Creşterea, ca şi autoreproducerea, este o trăsătură apărută la nivel celular dar întâlnită şi la complexele nucleoproteice. Prin creştere se realizează dezvoltarea individului biologic, proces care cuprinde atât formarea părţilor componente, cât şi etapele prin care individul ajunge la maturitate şi îşi reia ciclul reproductiv.

Autoreproducerea. Punctul critic care a marcat apariţia vieţii a fost apariţia unui mod stabil de replicare. Fără autoreproducere, informaţia ar fi pierdută după fiecare generaţie. Creşterea şi autoreproducerea se realizează pe baza unui program genetic ce cuprinde toată informaţia necesară desfăşurării acestor procese. Erorile (mutaţiile) apărute întâmplător în replicare (definite ca evenimente statistico-probabilistice) stau la originea diversităţii formelor de viaţă şi sunt importante pentru o altă trăsătură a vieţii – evoluţia. Fără mutaţie, informaţia ar fi neschimbătoare şi, deci, evoluţia imposibilă.

Autoreglarea. Este un proces de autocontrol ce are la bază conexiunea inversă şi care asigură menţinerea integralităţii şi a echilibrului dinamic al sistemelor biologice.

Evoluţia. Evoluţia constă în schimbarea (asociată cel mai adesea cu perfecţionarea) permanentă şi ireversibilă a sistemelor biologice, în sensul supravieţuirii şi perpetuării lor în diverse condiţii, mereu schimbătoare, de mediu. Prin autoreglare şi selecţie naturală sistemele individuale s-au modificat unele faţă de altele, ducând la apariţia de sisteme supraindividuale: populaţii ce formează specii. 3

Aceste caracteristici au fost realizate o dată cu apariţia celei mai simple forme de viaţă – celula. În lumea anorganică, cristalele minerale prezintă numai două dintre aceste caracteristici: structură organizată şi capacitatea de auto-replicare.

Este cunoscut faptul că în Spaţiul cosmic se formează, în mod natural, complexe de molecule organice (pe comete şi asteroizi, în praful interstelar, fiind conţinute de meteoriţii care lovesc Pământul). Sursa de energia a acestor sinteze din Spaţiu este radiaţia cosmică generală şi radiaţia stelară.

Considerăm că viaţa, cea pe care o cunoaştem acum, a apărut aici, pe Pământ, din substanţele chimice existente. Pământul a oferit toate condiţiile unei evoluţii chimice organice către viaţă. Această ipoteză poate fi testată prin observaţii şi experimente.

2. Compoziţia materiei vii

Din cele 104 elemente chimice cunoscute în stare naturală, peste 60 au fost identificate în diferite organisme. Toate elementele chimice identificate în componenţa materiei vii sunt cunoscute şi în stare anorganică, lucru explicabil prin faptul că materia „vie” este rezultatul evoluţiei materiei lipsite de viaţă. Caracteristic materiei vii este faptul că proporţiile dintre diferitele elemente chimice sunt diferite de cele din materia lipsită de viaţă. Elementele chimice, în funcţie de proporţiile în care ele se află în compoziţia materiei vii, se împart în trei categorii: macroelemente, microelemente şi ultramicroelemente (Tab. 1).

Preview document

Evoluționism - Pagina 1
Evoluționism - Pagina 2
Evoluționism - Pagina 3
Evoluționism - Pagina 4
Evoluționism - Pagina 5
Evoluționism - Pagina 6
Evoluționism - Pagina 7
Evoluționism - Pagina 8
Evoluționism - Pagina 9
Evoluționism - Pagina 10
Evoluționism - Pagina 11
Evoluționism - Pagina 12
Evoluționism - Pagina 13
Evoluționism - Pagina 14
Evoluționism - Pagina 15
Evoluționism - Pagina 16
Evoluționism - Pagina 17
Evoluționism - Pagina 18
Evoluționism - Pagina 19
Evoluționism - Pagina 20
Evoluționism - Pagina 21
Evoluționism - Pagina 22
Evoluționism - Pagina 23
Evoluționism - Pagina 24
Evoluționism - Pagina 25
Evoluționism - Pagina 26
Evoluționism - Pagina 27
Evoluționism - Pagina 28
Evoluționism - Pagina 29
Evoluționism - Pagina 30
Evoluționism - Pagina 31
Evoluționism - Pagina 32
Evoluționism - Pagina 33
Evoluționism - Pagina 34
Evoluționism - Pagina 35
Evoluționism - Pagina 36
Evoluționism - Pagina 37
Evoluționism - Pagina 38
Evoluționism - Pagina 39
Evoluționism - Pagina 40
Evoluționism - Pagina 41
Evoluționism - Pagina 42
Evoluționism - Pagina 43
Evoluționism - Pagina 44
Evoluționism - Pagina 45
Evoluționism - Pagina 46
Evoluționism - Pagina 47
Evoluționism - Pagina 48
Evoluționism - Pagina 49
Evoluționism - Pagina 50
Evoluționism - Pagina 51
Evoluționism - Pagina 52
Evoluționism - Pagina 53
Evoluționism - Pagina 54
Evoluționism - Pagina 55
Evoluționism - Pagina 56
Evoluționism - Pagina 57
Evoluționism - Pagina 58
Evoluționism - Pagina 59
Evoluționism - Pagina 60
Evoluționism - Pagina 61
Evoluționism - Pagina 62
Evoluționism - Pagina 63
Evoluționism - Pagina 64
Evoluționism - Pagina 65
Evoluționism - Pagina 66
Evoluționism - Pagina 67
Evoluționism - Pagina 68
Evoluționism - Pagina 69
Evoluționism - Pagina 70
Evoluționism - Pagina 71
Evoluționism - Pagina 72
Evoluționism - Pagina 73
Evoluționism - Pagina 74
Evoluționism - Pagina 75
Evoluționism - Pagina 76
Evoluționism - Pagina 77

Conținut arhivă zip

  • Evolutionism.pdf

Alții au mai descărcat și

Evoluționismul și Charles Darwin

Evolutionismul si Charles Darwin In biologie, evolutionismul reprezinta un proces complex prin care caracteristicile organismelor vii sufera...

Originea vieții

Orice lucru, fiinta, popor, neam are propria origine care a evoluat( din ce?,de unde?când?) sau a fost creat printr-un miracol, de o putere...

Taxonomie animală

1 morfo-structura sp din reg Animalia (pl corporal, triploblastia simetria, cavitatile corporale) elementele comune tuturor vietuitoerelor din reg...

Introducere în Lumea Biopolimerilor

INTRODUCERE. MATERIA VIE ŞI ORGANISMELE VII Îmbunătăţirea stării de sănătate a fost o preocupare continuă a omului şi în acest scop el a utilizat...

Botanica

Celula vegetala Celula este unitatea de baza structurala si functionala a materiei vii. Proprietatile de baza ale materiei vii sunt: 1....

Anatomie Comparată

1. Definiţii şi principii generale Termenul de anatomie provine din limba greacă antică (anatome = disecţie), ele desemnând studiul alcătuirii...

Plante Transgenice

Obiectivul principal al biotehnologiei plantelor este acela de a crea noi varietăţi de plante cultivate. Cele mai importante aplicaţii ale...

Animale Transgenice

Încercările de aplicare a diferitelor tehnologii transgenice la păsări s-au confruntat cu o serie întreagă de dificultăţi, care derivă din...

Te-ar putea interesa și

Aspecte ale Schimbării Sociale la Nivelul Organizației care Asigură Servicii Publice

INTRODUCERE Modurile de viata si institutiile caracteristice lumii moderne sunt radical diferite, chiar si de cele din trecutul apropiat. În...

Tulburarea de Personalitate Narcisistica

1. Prezentare generala 1.1. Conceptul de personalitate Termenul de ‘personalitate’ este derivat din termenul din latina ‘persona’, folosit pentru...

Auditul intern în activitatea de creditare bancară

CAPITOLUL 1. ACTIVITATEA DE AUDIT 1.1 Consideratii etimologice si evolutioniste privind auditul 1.2 Definitii 1.1 . Consideratii etimologice...

Disputa dintre Știință și Religie

Acestea sunt catevai intrebari la care vom incerca sa raspundem în acest referat. Stiinta a facut OARE ! ? ca religia sa nu mai fie plauzibila ,...

Evoluționismul - contribuția lui James Frazer - Creanga de aur

Evoluţionismul este primul curent prin care antropologia se va defini ca ştiinţă socială în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea,...

Evoluționismul

Definirea antropologiei Antropologia se ocupă cu studiul ştiinţific al omului. Este o disciplină holistică din două puncte de vedere: se ocupă de...

Evoluționismul și Charles Darwin

Evolutionismul si Charles Darwin In biologie, evolutionismul reprezinta un proces complex prin care caracteristicile organismelor vii sufera...

Originea Vieții

LEGILE TERMODINAMICE SI PREDICTIA MODELULUI EVOLUTIONIST Daca modelul evolutionist este unul real care poate prevedea datele stiintifice, el...

Ai nevoie de altceva?