Monitorizarea Macronevertebratelor Bentonice

CLASIFICAREA MACRONEVERTEBRATELOR DUPĂ DIFERITE CRITERII

Organismele bentonice au fost clasificate după o serie întreagă de criterii.

Luând drept criteriu lungimea organismelor ce vieţuiesc pe fundul apelor, acestea au

fost împărţite în trei grupe: microbentonice (mai mici de 0,1 mm), mezo(meio)bentonice (între

0,1 şi 2 mm) şi macrobentonice (peste 2 mm).

După relaţia existentă între hidrobionţi şi substratul pe care sau în care habitează, se

deosebesc două categorii de organisme şi anume: epibentonice şi endobentonice.

Epibentonicele îşi duc viaţa pe suprafaţa substratului iar endobentonicele îşi sapă galerii în

care se ascund sau se înfundă în faciesul pe care îl populează.

Componentele epibentosului, după felul cum se fixează sau se mişcă pe substrat se

împart în două categorii şi anume: forme sesile sau fixe şi forme libere.

Printre formele sesile de zoobentos se enumeră spongierii Ephydatia fluviatilis,

Spongila lacustris, celenteratul Cordylophora lacustris, polichetul Manayunkia caspica,

briozoarul Plumatella repens, kamptozoarul Urnatella gracilis, lamelibranchiatul Dreissena

polymorpha.

Formele libere sunt cea de a doua categorie de zoobentonte, care la rândul lor se

subâmpart în sedentare şi erante. Animalele sedentare, efectuează deplasări lente şi de mică

anvergură, pe un substrat dur, cum se observă la planariile Crenobia alpina, Polycelis nigra,

gasteropodele Viviparus acerosus, V.viviparus, Ancylus fluviatilis şi larva coleopterului Helmis.

Erantele sau vagilele înglobează hidrobiontele zoobentonice ce se deplasează rapid, cu o

amplitudine a mişcărilor mult mai mare decât sedentarele. Printre acestea sunt amfipodele din

genurile Dikerogammarus, Pontogammarus, decapodul Astacus leptodactylus, hidracarienii

Hygrobates fluviatilis, Sperchon clupeifer, larvele insectelor efemeroptere din genurile

Ecdyonurus, Ephemera şi plecopterelor Nemura, Perla.

Componentele endobentosului din apele dulci se înfundă în substratul mâlos sau

nisipos ori îşi construiesc galerii în cel argilos.

Din categoria celor ce se înfundă în substrat fac parte majoritatea oligochetelor

limicole Branchiura, Limnodrilus, Tubifex, etc., lamelibranchiatele Anodonta, Pisidium,

Sphaerium, Unio, polichetele amfaretide Hypania invalida, Hypaniola kowalewskii (forme

tubicole).

Organismele săpătoarele ce-şi construiesc galerii, fac parte din mai multe grupe

taxonomice, reprezentantele cele mai tipice fiind larvele efemeropterului Palingenia

longicauda şi crustaceul Astacus leptodactylus.

Privite din punctul de vedere al naturii substratului pe care îl populează, implicit al

apartenenţei la zoocenozele respective, organismele zoobentonice au fost clasificate în mai

multe categorii principale.

Monitorizarea macronevertebratelor bentonice

2

Organismele litoreofile, sunt acelea ce habitează pe un substrat dur, în principal piatra,

în prezenţa curentului apei. Ele aparţin zoocenozelor litoreofile din pâraiele şi râurile montane,

precum şi din zona montană a marilor râuri şi fluvii. Pe faciesul pietros din zonele râurilor cu

un curent foarte slab ca şi pe pietrele digurilor din incintele amenajate sau pe alte obiecte

submerse din apele stagnanate, atât organismele cât şi zoocenozele se numesc litofile.

Organismele psamoreofile populează faciesul nisipos de pe fundul râurilor şi fluviilor

unde se resimte curentul apei; în lipsa curentului organismele sunt psamofile. Zoocenozele se

numesc psamoreofile, respectiv psamofile.

Organismele peloreofile sau cele pelofile populează faciesul mâlos din apele

curgătoare cu curent slab sau din cele stătătoare. Zoocenozele se numesc în acest caz

peloreofile sau pelofile.

Organismele argiloreofile sau cele argilofile sunt acelea ce-şi sapă galerii, de obicei în

malurile argiloase ale râurilor sau apelor stagnante, ori habitează pe substratul argilos. Aceste

animale sunt componente ale zoocenozelor argiloreofile sau argilofile.

Organismele fitoreofile şi biocenozele respective se grupează pe vegetaţia din apele

curgătoare; cele fitofile sunt răspândite în lacuri, bălţi, precum şi în ghiolurile şi japşele Deltei

Dunării, constituind biocenoze bogate, cu denumirile corespunzătoate. V.I.Jadin (1950)

include clar această ultimă categorie de animale şi biocenoze în cele bentonice. Părerea altor

hidrobiologi este că organismele fitofile nu constituie un bentos propriu zis, ci ele pot fi

considerate ca un etaj superior al bentosului.

Organismele perifitice, populează acele obiecte introduse în apă, inclusiv pietrele

acoperite cu microfite. Animalele din perifiton sunt foarte apropiate de cele litoreofile sau

litofile.