Extras din curs

1. Introducere

VRML este este un limbaj de descriere a simulărilor interactive de tip multi-participant, a lumilor de tip reţea şi Internet şi hyper-legături cu World Wide Web. Toate aspectele afişării lumilor virtuale ca şi interacţiunile şi interlegăturile, pot fi specificate utilizând VRML. În felul acesta, VRML a devenit limbajul standard de simulare interactivă a lumilor virtuale în Worl Wide Web.

Istoria dezvoltării Internetului prezintă trei faze distincte. Prima constă în dezvoltarea infrastructurii TCP/IP care permite ca documentele şi datele să fie stocate în diverse moduri. Astfel, Internetul furnizează un substrat abstract situat între setul de date şi structurile de hosting ale acestora.

Atunci când Tim Bernet-Lee de la CERN a dezvoltat sistemul hyper-media numit World Wide Web, el a prevăzut o structură abstractă constând într-o “schemă de adresare” bazată pe un identificator unic (the Universal Resource Locator – URL), pe baza căruia se poate specifica oricând modul de accesare a datelor în Web. Aceasta constituie cea de-a doua fază din istoria dezvoltării Internetului.

În fine, cea de-a treia fază, cea a perceptualizării (percepţiei senzitive) informaţiilor în Internet, este în curs de derulare şi la ea participă din plin tehnologiile VRML, alături de alte tehnologii.

VRML a fost startat în primăvara anului 1994, la prima Conferinţă World Wide Web, ţinută la Geneva, Elveţia. Tim berners-Lee şi Dave Raggett au organizat o sesiune de discuţii bazate pe interfeţele de tip realitate virtuală, utilizabile sub WWW. Participanţii au căzut de acord că aplicaţiile vizuale 3D, la care mulţi dintre ei îşi aduceau aportul prin proiectele la care lucrau, necesită un limbaj standard de descriere, analog HTML-ului. Astfel, a fost adoptat termenul VRML (Virtual Realitz Markup Language). Cuvântul “Markup” a fost ulterior schimbat în “Modeling”.

La scurt timp după Conferinţa de la Geneva, a fost creat un grup de discuţii pe teme VRML. În felul acesta, s-au pus bazele specificaţiilor primei versiuni VRML. În interval de o săptămână, numărul membrilor grupului a ajuns la peste o mie. În urma a numeroase discuţii, s-a adoptat o listă de necesităţi (cerinţe), impuse limbajului VRML:

- independenţă de platformă;

- extensibilitate;

- capacitate de funcţionare performantă chiar pe conexiuni de lăţime de bandă redusă.

După căutări atente a tehnologiilor care să poată candida la proiectul de implementare a VRML, s-a căzut de acord să se adopte The Open Inventar ASCII File Format al firmei Silicon Graphics Inc. Această tehnologie suportă în mod complet descrierile lumilor 3D, realizând randarea obiectelor poligonale, iluminări, texturi de material, proprietăţi de ambient şi efecte nrealistice. Astfel, un subset al Inventar File Format cu suport extins în networking, a constituit bazele VRML.

2. Bazele limbajului

La cel mai înalt nivel de abstracţie, VRML este o cale de descriere a obiectelor. Teoretic, obiectele pot conţine orice: geometrie 3D, date MIDI (Musical Instrument Digital Interface), imagini JPEG etc.

VRML poate gestiona un set de obiecte utile în reprezentările 3D. Aceste obiecte se numesc generic noduri. Nodurile sunt aranjate în structuri ierarhice numite “scene graphs” (scene grafice). Scenele grafice sunt mai mult decât colecţii de noduri. Ele definesc şi o ordonare a nodurilor.