Limbaje și Baze de Date

Un sistem informatic eficace ofera utilizatorilor informatii relevante, corecte (exacte) si la timp. Aceste

informatii sunt memorate sub forma de date în fisiere, care trebuie sa fie aranjate (organizate) si întretinute

astfel încât utilizatorii sa obtina cu usurinta informatiile de care au nevoie.

Datele sunt organizate într-o ierarhie care începe cu biti si octeti (bytes) si continua cu câmpuri, înregistrari,

fisiere, baze de date si depozite de date.

1.1. De la date - informatii, la date - informatii - cunostinte

Activitatea economica, indiferent de forma sa de desfasurare este generatoare de informatii. Cu cât

aceasta activitate este mai complexa si mai dinamica, cu atât volumul de informatii creste si se diversifica.

În conditiile formalizarii lor, datele si informatiile pot fi stocate prin intermediul instrumentelor

informatice, constituindu-se într-un capital informational util decidentilor. Apare astfel relatia tridimensionala

dateinformatii cunostinte, care depaseste cadrul traditional al sistemelor informationale si se extinde asupra

sistemelor de cunostinte.

Pentru organizatia de azi, cunostintele se constituie ca o veritabila resursa strategica, care trebuie

gestionata în scopul obtinerii avantajului competitiv. Teoria firmelor bazate pe cunostinte sustine ca acestea

trebuie sa recurga la instrumente pentru capitalizarea lor, în egala masura cu generarea de noi cunostinte si cu

punerea în aplicare a celor pe care deja le poseda. Aceasta implica o reconsiderare a evolutiei functionalitatii

sistemelor informationale, precum si folosirea noilor tehnologii informationale si comunicationale de tip

Internet, Intranet, depozite de date (data warehouse), data mining.

1.2. Structuri de date. Notiune si clasificare

Colectia de date, se defineste ca fiind multimea de valori pe care le iau caracteristicile reprezentative ale

unui element din universul real al organizatiei economice, daca la fiecare moment de timp se aplica asupra lor

un predicat, o actiune din realitatea organizatiei economice, împreuna cu domeniile de definitie reale ale acestor

caracteristici. Într-un sistem baza de date, descrierea datelor consta în descrierea structurii de date a sistemului

baza de date si în descrierea regulilor care asigura coerenta datelor, în raport cu universul real al organizatiei

economice reprezentat.

O colectie de date pe care s-a definit o structura, careia îi este specific un anumit mecanism de selectie si

identificare a componentelor, constituie o STRUCTURA DE DATE.

Componentele structurii pot fi individualizate si selectate prin nume sau prin pozitia pe care o ocupa în

structura, în raport cu ordinea specificata. Structura de date poate fi creata pentru memoria interna sau pentru un

suport extern. În mod corespunzator se vorbeste de structuri interne (pentru date temporare) sau structuri externe

(fisier, baze de date) pentru datele cu caracter permanent sau de mai lunga durata.

Asupra structurii de date se pot efectua urmatoarele operatii:

creare (memorare pe suport a datelor initiale);

consultare (acces la elementele structurii pentru prelucrarea valorilor lor);

actualizare (schimbarea starii structurii prin adaugarea, inserarea, stergerea sau corectia valorilor unor

componente ale structurii);

copiere (duplicarea structurii pe un alt suport);

ventilare (desfacerea structurii în doua sau mai multe structuri);

fuzionare (combinarea a doua sau mai multe structuri);

sortare (aranjarea elementelor structurii dupa anumite criterii).

Toate structurile de date care au aceeasi organizare si sunt supuse acelorasi operatii formeaza un anumit

TIP DE STRUCTURA.

Structurile interne (fundamentale) de date sunt:

" înregistrarea este o structura de date eterogena, statica si cu numar finit de elemente. Ea poseda o structura

de baza arborescenta a componentelor sale, numite câmpuri, care sunt individualizate prin nume. În memoria

interna reprezentarea se realizeaza prin liniarizare, într-o zona compacta.

" masivul (tabloul): este o structura interna cu date omogene. Relatia de structura este liniara si statica. Ea se da

prin intermediul unei functii bijective, definita pe o multime I, numita multimea de indexare si cu valori în

multimea D a componentelor: M:I =>D. În memoria interna masivele sunt, în general, reprezentate sub forma

liniara într-o zona compacta, divizata în subzone de aceeasi lungime pentru toate elementele.

" liste liniare: sunt structuri de date cu structura liniara, dinamica, componentele lor fiind omogene sau

eterogene. Cazuri particulare de liste: stiva, coada, decoada sau lista simetrica. Reprezentarea pe suportul de

memorie poate fi secvential-continuu sau reprezentare dispersata. Pot fi simplu sau dublu înlantuite etc.

" arbori: sunt structuri dinamice cu ordine ierarhica. Reprezentarea interna este dispersata, legaturile între

elemente facându-se prin pointeri. O multime D are structura de arbore daca îndeplineste urmatoarele conditii:

exista un element unic în D, numita radacina arborelui; toate celelalte elemente ale lui D se pot descompune în

m e 0 multimi disjuncte, fiecare din acestea fiind un arbore.

Definirea structurilor de date necesare într-o aplicatie este o activitate complexa care conditioneaza în

mare masura eficienta prelucrarii. Pentru realizarea ei trebuie sa se tina seama de o serie de factori dintre care

pot fi amintiti:

" Volumul datelor;

" Operatiile de prelucrare si frecventa lor (o atentie deosebita trebuie acordata actualizarii: daca actualizarile

sunt frecvente, atunci trebuie aleasa o structura în care performantele accesului sau esential datorita

modificarilor structurii);

" Indicele de activitate pe operatii se defineste ca raport între numarul de componente ale structurii utilizate întro

operatie si numarul de componente explorate pentru aceasta operatie. El determina timpul de acces. Daca

indicele este peste 0.8 atunci accesul poate sa fie secvential. Valori mici ale indicelui implica un acces direct;

" Durata de viata a structurii;

" Utilizarea rationala a spatiului de memorie (comprimare, blocare, segmentare, combinarea diferitelor forme de

reprezentare);

" Complexitatea programarii;

" Asigurarea integritatii datelor (alegerea structurii care sa permita protectia împotriva distrugerilor accidentale

si posibilitatea refacerii datelor)