Oracle

1. Date, informaţii, cunoştinţe

Auzim adesea vorbindu-se despre “Era informaţiilor” sau “societate informaţională” sau “tehnologia informaţiei” însă de multe ori cuvântul "informaţie" este folosit fără a înţelege clar sensul acestui cuvânt, diferenţa dintre date, informaţii, cunoştinţe.

În general, conţinutul gândirii umane operează cu următoarele concepte:

1. Date – constau în material brut, fapte, simboluri, numere, cuvinte, poze fără un înţeles de sine stătător, neintegrate într-un context, fără relaţii cu alte date sau obiecte. Ele se pot obţine în urma unor experimente, sondaje etc.

2. Informaţii – prin prelucrarea datelor şi găsirea relaţiilor dintre acestea se obţin informaţii care au un înţeles şi sunt integrate într-un context. Datele organizate şi prezentate într-un mod sistematic pentru a sublinia sensul acestor date devin informaţii. Pe scurt informaţiile sunt date prelucrate. Informaţiile se prezintă sub formă de rapoarte, statistici, diagrame etc.

3. Cunoştinţele sunt colecţii de date, informaţii, adevăruri şi principii învăţate, acumulate de-a lungul timpului. Informaţiile despre un subiect reţinute şi înţelese şi care pot fi folosite în luarea de decizii, formează judecăţi şi opinii devin cunoştinţe. Cu alte cuvinte, cunoştinţele apar în momentul utilizării informaţiei .

2. Colectarea şi analizarea datelor. Modelul conceptual

Primul pas în realizarea unei aplicaţii de baze de date este analiza datelor şi realizarea unei scheme conceptuale (model conceptual) al acestor date.

În această etapă sunt analizate natura şi modul de utilizare a datelor. Sunt identificate datele care vor trebui memorate şi procesate, se împart aceste date în grupuri logice şi se identifică relaţiile care există între aceste grupuri.

Analiza datelor este un proces uneori dificil, care necesită mult timp, însă este o etapă absolut obligatorie. Fără o analiză atentă a datelor şi a modului de utilizare a acestora, vom realiza o bază de date care putem constata în final că nu întruneşte cerinţele beneficiarului. Costurile modificării acestei baze de date este mult mai mare decât costurile pe care le-ar fi implicat etapa de analiză şi realizare a modelului conceptual. Modificarea modelului conceptual este mult mai uşoară decât modificarea unor tabele deja existente, care eventual conţin şi o mulţime de date. Ideea de bază a analizei datelor şi construirii modelului conceptual este "să măsori de două ori şi să tai o singură dată".

Informaţiile necesare realizării modelului conceptual se obţin folosind metode convenţionale precum intervievarea oamenilor din cadrul organizaţiei şi studierea documentelor folosite.

Odată obţinute aceste informaţii ele trebuiesc reprezentate într-o formă convenţională care să poată fi uşor înţeleasă de toată lumea. O astfel de reprezentare este diagrama entităţi-relaţii, numită şi harta relaţiilor, sau ERD-ul (Entity Relationship Diagram). Aceste scheme sunt un instrument util care uşurează comunicarea dintre specialiştii care proiectează bazele de date şi programatori pe de o parte şi beneficiari, pe de altă parte. Aceştia din urmă pot înţelege cu uşurinţă o astfel de schemă, chiar dacă nu sunt cunoscători în domeniul IT.

În concluzie putem sublinia câteva caracteristici ale ERD-urilor:

- sunt un instrument de proiectare

- sunt o reprezentare grafică a unui sistem de date

- oferă un model conceptual de înalt nivel al bazelor de date

- sprijină înţelegerea de către utilizatori a datelor şi a relaţiilor dintre acestea

- sunt independente de implementare.

În cele ce urmează vom prezenta principalele elemente care intră în componenţa unui ERD precum şi convenţiile de reprezentare a acestora.

3. Entităţi. Instanţe. Atribute. Identificator unic.

O entitate este un lucru, obiect, persoană sau eveniment care are semnificaţie pentru afacerea modelată, despre care trebuie să colectăm şi să memorăm date. O entitate poate fi un lucru real, tangibil precum o clădire, o persoană, poate fi o activitate precum o programare sau o operaţie, sau poate fi o noţiune abstractă.

O entitate este reprezentată în ERD printr-un dreptunghi cu colţurile rotunjite. Numele entităţii este întotdeauna un substantiv la singular şi se scrie în partea de sus a dreptunghiului cu majuscule, ca în figura I.1.1.

O entitate este de fapt o clasă de obiecte şi pentru orice entitate există mai multe instanţe ale sale. O instanţă a unei entităţi este un obiect, persoană, eveniment, particular din clasa de obiecte care formează entitatea. De exemplu, elevul X din clasa a IX-a A de la Liceul de Informatică din localitatea Y este o instanţă a entităţii ELEV.

După cum se vede pentru a preciza o instanţă a unei entităţi, trebuie să specificăm unele caracteristici ale acestui obiect, să-l descriem (precizăm de exemplu numele, clasa, şcoala etc). Aşadar, după ce am identificat entităţile trebuie să descriem aceste entităţi în termeni reali, adică să le stabilim atributele. Un atribut este orice detaliu care serveşte la identificarea, clasificarea, cuantificarea, sau exprimarea stării unei instanţe a unei entităţi. Atributele sunt informaţii specifice ce trebuie cunoscute şi memorate.

De exemplu atributele entităţii ELEV sunt nume, prenume, adresa, număr de telefon, adresa de email, data naşterii etc.

În cadrul unui ERD, atributele se vor scrie imediat sub numele entităţii, cu litere mici. Un atribut este un substantiv la singular (vezi figura I.1.2).

Un atribut poate fi obligatoriu sau opţional. Dacă un atribut este obligatoriu, pentru fiecare instanţă a entităţii respective trebuie să avem o valoare pentru acel atribut, de exemplu este obligatoriu să cunoaştem numele elevilor. Pentru un atribut opţional putem avea instanţe pentru care nu cunoaştem valoarea atributului respectiv. De exemplu atributul email al entităţii ELEV este opţional, un elev putând să nu aibă adresă de email. Un atribut obligatoriu este precedat în ERD de un asterisc *, iar un atribut opţional va fi precedat de un cerculeţ o.

Atributele care definesc în mod unic instanţele unei entităţi se numesc identificator unic (UID). UID-ul unei entităţi poate fi compus dintr-un singur atribut, de exemplu codul numeric personal poate fi un identificator unic pentru entitatea ELEV. În alte situaţii, identificatorul unic este compus dintr-o combinaţie de două sau mai multe atribute. De exemplu combinaţia dintre titlu, numele autorului şi data apariţiei poate forma unicul identificator al entităţii CARTE. Oare combinaţia titlu şi nume autor nu era suficientă? Răspunsul este NU, deoarece pot exista de exemplu mai multe volume scrise de Mihai Eminescu având toate titlul Poezii, dar apărute la date diferite.

Atributele care fac parte din identificatorul unic al unei entităţi vor fi precedate de semnul diez # (figura I.1.2 şi I.1.3). Atributele din UID sunt întotdeauna obligatorii, însă semnul # este suficient, nu mai trebuie pus şi un semn asterisc în faţa acestor atribute.

Valorile unor atribute se pot modifica foarte des, ca de exemplu atributul vârstă. Spunem în acest caz că avem de a face cu un atribut volatil. Dacă valoarea unui atribut însă se modifică foarte rar sau deloc (de exemplu data naşterii) acesta este un atribut non-volatil. Evident este de preferat să folosim atribute non-volatile atunci când acest lucru este posibil.