Rețele de calculatoare

Câte calculatoare sunt racordate la Internet ? Se aproximeaza ca ar fi peste 40 de milioane, dar

nimeni poate sa avanseze o cifra exacta. Popularitatea Internetului se datoreaza în principal World

Wide Web-ului si postei electronice.

Sfîrsitul anului 1968 si începutul lui 1969 marcheaza nasterea Internetului. în 1968, National

Physical Laboratory din Marea Britanie realizeaza si testeaza prima retea. La scurt timp, Advanced

Research Projects Agency din cadrul Pentagonului decide realizarea unei retele mai mari. În toamna

anului 1969, la UCLA se realizeaza primul nod al acestei retele, iar pâna în decembrie mai apar înca

3: University of California (Los Angeles), SRI (Stanford), University of California (Santa Barbara) si

University of Utah. Aceasta retea va fi denumita ARPANET dupa numele sponsorului agentiei

Pentagonului. Cele patru noduri puteau transmite informatii între ele prin intermediul unor linii

dedicate si chiar puteau fi programate de la distanta.

În acelasi 1972, Ray Tomlison de la BBN realizeaza primul program de posta electronica.

Interesant este ca acesta a fost folosit în principal pentru discutii între împatimitii de science fiction

(lista se numea SF-Lovers).

Standardul original pe care se bazau comunicatiile retelei ARPA s-a numit NCP - Network

Control Protocol. Însa pe masura ce anii au trecut si tehnica a avansat, Vinton Cerf de la Stanford

împreuna cu Bob Kahn de la DARPA (noua denumire a retelei ARPA) au înlocuit, în 1973, NCP cu

TCP/IP - Transmission Control Protocol/Internet Protocol. Acest nou protocol oferea suport pentru

comunicatie calculatoarelor cu arhitecturi diferite. Mai mult, TCP/IP a fost folosit pentru a lega între

ele calculatoare care nu faceau parte din ARPANET (în 1983, reteaua militara s-a desprins sub

denumirea MILNet).

Anul 1976 este dr. Robert M. Metcalfe dezvolta tehnologia Ethernet care permite transferul de

date pe cablu coaxial. A fost o realizare cruciala pentru domeniul retelelor. în acelasi an ia nastere

SATNET reteaua care lega SUA de Europa. Chiar daca pare surprinzator, aceasta retea folosea

satelitii INTELSAT aflati în proprietatea unui consortiu de tari europene.

Trei ani mai tîrziu, un tînar absolvent al Universitatii North Carolina, Steve Bellovin,

împreuna cu programatorii Tom Truscott si Jim Ellis dezvolta USENET. Era prima retea

descentralizata dedicata în exclusivitate stirilor. Aceasta retea se baza pe protocolul UUCP (Unix-to-

Unix CoPy) dezvoltat de AT&T Bell Labs si distribuit împreuna cu sistemul de operare Unix. Similar

cu USENET, reteaua BITNET (Because It's Time Network) conecta mainframe-urile IBM din mediul

educational pentru a oferi servicii de posta electronica.

Despre anul 1983 putem spune ca este anul Internet: se înfiinteaza IAB - Internet Activities Board.

începând cu prima zi a acestui an, toate calculatoarele conectate la ARPANET folosesc TCP/IP si

renunta la NCP. în sprijinul IAB a venit Universitatea din Wisconsin care a creat Domain Name

System - DNS. Acesta permitea pachetelor sa fie directionate catre un nume de domeniu unde i se

aloca adresa IP corespunzatoare. Utilizatorii au putut astfel sa acceseze mult mai usor serverele

retelei.

Cercetarile si dezvoltarile continua pe parcursul urmatorilor ani. Astfel, autoritatea care

dirijeaza evolutia Internetului este ISOC (Internet SOCiety), înfiintata în ianuarie 1992, cu scopul de

a promova utilizarea Internetului si de a prelua administrarea sa. în cadrul acestei organizatii, o parte

din membri sunt reuniti în cadrul IAB (Internet Architecture Board) care are responsabilitatea

tehnica a evolutiei retelei si defineste standardele Web. Membrii acestui consiliu au întâlniri regulate

în care sunt acceptate noi standarde, aloca adresele si pastreaza o lista a numelor care trebuie sa

ramâna unice. Comunicarile sunt puse la dispozitie printr-o serie de rapoarte tehnice, numite RFC-uri

(Request For Comments), care sunt memorate online si pot fi citite de oricine este interesat de ele.

Consiliul IAB este format din patru grupuri principale si anume: IRTF (Internet Research

Task Force) care are rolul de a rezolva problemele pe termen lung, IETF (Internet Engineering

Task Force) care are sarcina de a rezolva problemele pe termen scurt, IESG (Internet Engineering

Steering Group) si IRSG (Internet Research Steering Group). Aceste grupuri sunt responsabile cu

evaluarea si testarea proiectelor si standardelor propuse, pentru a determina daca o propunere merita

sa devina un standard Internet.

Pe tot parcursul anilor care s-au scurs de atunci dezvoltarile au continuat. Comunicarea în

Internet a devenit o sursa inepuizabila si rapida de documentare, depasind complet toate celelalte

surse de documentare.

Internetul pune la dispozitia utilizatorilor (cel putin) cinci servicii extrem de importante si

anume:

1. posta electronica (e-mail): poate fi folosita pentru a expedia mesaje unor persoane din orice colt

al lumii;

2. transferul fisierelor (ftp: File Transfer Protocol): este folosit la transferul fisierelor (text sau

binare) între doua calculatoare;

3. conectare la o masina la distanta (telnet, ssh, Terminal Services): folosit la deschiderea unor

sesiuni de lucru pe masini aflate la distanta;

4. buletine de stiri (usenet): utilizatorii se pot înscrie la grupuri de discutii;

5. Word Wide Web (sau WWW): faciliteaza transferul informatiei între servere Web.

Primele programe (browsere, clienti de e-mail si ftp) Internet aveau o interfata exclusiv bazata

pe linia de comanda. Acest lucru a fost schimbat de World Wide Web, care ofera o prezentare grafica

a Internetului fara a mai impune cunoasterea unor comenzi cu sintaxa mai mult sau mai putin

complicata. Word Wide Web ofera hypertext-ul si, mai mult, depaseste simpla interconectare a

documentelor text. Caracteristicile Web (Flash, JavaScript, CGI etc.) permit paginilor individuale de

Web sa interactioneze cu utilizatorul, iar serverele Web pot crea pagini Web bazate pe informatii

dinamice.