Comerț internațional și dezvoltare economică

Pe parcursul întregii evolutii economice au existat interrelatii strânse si complexe între comert exterior si dezvoltare economică. Ele sunt evidente atât la nivelul exporturilor, cât si la nivelul importurilor.

Exporturile permit fructificarea economiilor de scară prin lărgirea productiei si cresterea gradului de utilizare si valorificare a factorilor de productie permise de accesul pe pietele străine. Mai mult, ele procură mijloacele de plată în valută pentru achizitionarea mărfurilor din import. La rândul lor, importurile în functie de obiectul lor exercită efecte benefice de intensitate diferită asupra procesului de dezvoltare. Asa-numitele importuri necesare având ca obiect produse pentru care nu există factori de productie în economia locală acoperă importante segmente ale cererii de bunuri de consum sau de productie care ar rămâne nesatisfăcute de produsele autohtone. Apoi, importurile alternative având ca obiect de mărfuri care ar putea fi asimilate în productie proprie, dar în conditii de slabă eficacitate permit alocarea factorilor de productie interni unor activităti mai profitabile. De asemenea, ele sustin procesul dezvoltării atât atunci când sunt compuse din bunuri de consum care asigură un standard de viată mai ridicat si mai ales atunci când au ca obiect bunuri de productie si mijloace tehnice avansate care permit desfăsurarea si modernizarea activitătii unor ramuri de productie autohtone.

Comertul exterior apare ca un instrument de specializare internatională. El permite alocarea factorilor de productie interni, activitătilor caracterizate prin înaltă productivitate si profitabilitate, furnizoare de mărfuri destinate satisfacerii cererii interne si exportului contribuind astfel la cresterea output-ului national. La rândul său, dezvoltarea economică se repercutează în mod direct asupra exporturilor.

În proportii diferite, cresterea output-ului national poate genera ofertă aditională de exporturi si cerere suplimentară de importuri. Prin urmare, relatia comert exterior – dezvoltare economică este biunivocă si teoria economică are sarcina de a studia ambele laturi ale corelatiei si anume, pe de o parte, impactul proceselor de crestere si dezvoltare economică asupra comertului exterior si, pe de altă parte, influenta comertului exterior asupra cresterii si dezvoltării economice.

Desi interconexiunile dintre comert si dezvoltare sunt evidente în macroeconomie, cei doi termeni ai binomului au fost studiati preponderent separat, astfel s-au conturat două secvente distincte ale macroeconomiei si anume: teoria comertului international si teoria dezvoltării economice. Prima si-a asumat ca obiect de studiu definirea criteriilor de specializare internatională, evaluarea avantajelor generate de comertul exterior, explicarea modului de repartitie a acestora între partenerii de schimb si fundamentarea politicilor comerciale care să asigure maximizarea lor. A doua studiază cu precădere determinantii cresterii si dezvoltării economice concretizati în principal în dotarea cu factori de productie, investitiile în capital fizic si infrastructură, progresul tehnologic, apoi educatia si pregătirea profesională introduse în analiza economică prin termenul generic de capital uman. Interferente...

Conceptia mercantilistă

dezvoltarea înseamnă sporirea bogătiei, mai exact sporirea stocului de metale pretioase de care o tară dispunea. În acord cu această conceptie, ei consideră că în afara extractiei, singura cale de sporire a bogătiei o reprezintă comertul exterior în măsura în care exporturile sunt excedentare fată de importuri.

În gândirea clasică

Smith ne oferă o amplă pledoarie a contributiei diviziunii internationale a muncii fondată pe diferentele de costuri absolute la cresterea avutiei natiunilor. Ricardo aprofundează analiza; el sesizează caracterul limitat al resurselor si generalizează criteriul de specializare în varianta proprie a costurilor comparative. Specializarea internatională pe baza costurilor comparative conditionează participarea comertului exterior la lărgirea limitelor cresterii economice a unei tări.

Neoclasic

Teoreticienii neoclasici conservă si aprofundează cadrul de analiză ricardian fără însă a manifesta preocupări diferite pe linia investigării legăturilor dintre comert si dezvoltare. În varianta costurilor de oportunitate propusă de Marshall si Haberler am putea spune că, desi instrumentarul algebric si geometric neoclasic permite analiza acestor legături, investigatiile în această directie sunt estompate în măsura în care avantajele generate de amorsarea schimburilor externe sunt explicate prin deplasarea curbelor de indiferentă a consumului în timp ce curbele posibilitătilor de productie rămân invariabile conferindu-se un rol pasiv, însă cea de-a doua variantă neoclasică propusă de scoala suedeză, respectiv de Heckser si Ohlin deschide noi perspective pentru abordarea teoretică a binomului comert exterior – dezvoltare, aceasta mai întâi pentru că autorii suedezi îsi propun în mod expres să demonstreze că diviziunea internasională a muncii se explică prin dotarea cu factori de productie a fiecărei tări. Prin aceasta, sursele avantajelor comparative sunt identificate cu dotarea factorială care constituie determinantul fundamental al dezvoltării.

Cadrul de analiză neoclasic al interrelatiei comert - dezvoltare, desi rămâne static, este extins fată de cadrul ricardian cu noua problemă a contributiei comertului internatonal la egalizarea conditiilor de dezvoltare prin egalizarea preturilor, factorilor de productie. Considerată ca tendintă în modelul Heckser-Ohlin, demonstrată matematic în conditii restrictive de Samuelson ca egalizare absolută, această teză a provocat ample controverse focalizând cercetarea spre relatia dintre comert si dezvoltare.

Noua teorie a comertului exterior si cresterii economice s-a cristalizat si s-a impus atentiei la sfârsitul anilor `70. Insuficientele teoriei traditionale ca si noile elemente de răspuns privind relatiile cauzale dintre comertul exterior si cresterii economice au fost formulate din două perspective:

- unele din perspectiva ofertei care au vizat cu predilectie impactul cresterii economice asupra comertului exterior;

- altele, din perspectiva cererii care au contribuit cu precădere la elucidarea rolului comertului exterior ca factor al cresterii economice.

Din perspectiva ofertei numerosi teoreticieni contemporani, precum Harry Johnson, Jagdish N. Bhagwati, John Mayer, contestă caracterul static al teoriei traditionale bazate pe conditia restrictivă a invariabilitătii ofertei de factori. Aceasta împiedică analiza evolutiei pe termen lung a diviziunii internationale a muncii pe parcursul cresterii si dezvoltării economice. Abordarea dinamică s-a concretizat în principal în studiul variatiei avantajelor comparative generate de modificări în dimensiunea, structura si calitatea dotării cu factori, respectiv, acumularea capitalurilor, cresterea populatiei, cresterea productivitătii si perfectionarea tehnologiei, dar toate acestea reprezintă surse ale cresterii economice. Prin urmare, dinamizarea teoriei comertului international a permis studiul efectelor cresterii asupra schimburilor comerciale.