Relații Publice și Comunicare

INTRODUCERE ÎN RELATII PUBLICE

1.1. Ce sunt relatiile publice

Definirea termenului de „relatii publice" a fost influentata de pozitia pe care s-au situat diferiti teoreticieni. Aceste relatii au fost privite de catre unii din punct de vedere psihologic, de catre altii din punct de vedere sociologic, filosofic, teoretic sau aplicativ etc., ceea ce explica existenta numai în literatura americana a peste 1000 de definitii. Cu toata aceasta mare varietate de definitii, ele exprima, evident în maniere diferite, o conceptie noua despre modul în care o institutie sau întreprindere trebuie sa-si creeze relatii cu oamenii, sa le mentina si sa le dezvolte.

Privite, înainte de toate, dintr-un unghi psihologic, deci ca mecanisme de stabilire a legaturilor între institutii, ori întreprinderi si oameni, relatiile publice pot fi definite ca fiind ansamblul de mijloace folosite de catre institutii si întreprinderi pentru a crea un climat de încredere si simpatie în rândul propriului personal, precum si în rândul publicului.

O asemenea definire a relatiilor publice ne da posibilitatea distingerii de feno¬menul publicitar, de publicitate. Publicitatea urmareste, în mod expres, formarea, mentinerea si dezvoltarea unei „clientele" urmarindu-se exclusiv scopuri publici¬tare, pe când relatiile cu publicul vizeaza crearea unui climat de încredere în rândul publicului si al propriului personal, sustinerea propriei activitati si favorizarea dezvoltarii întreprinderii.

În realizarea actiunilor de relatii publice, se are în vedere informarea obiectiva a publicului, nu sugestionarea lui ca în cazul publicitatii. De aceea, se spune ca prin relatii publice se popularizeaza o firma, o întreprindere, o institutie, în vreme ce prin publicitate se popularizeaza un produs al firmei respective. Prin continutul lor, actiunile realizate prin relatiile publice sunt mai ales sociale, iar cele ce tin de publicitate sunt mai ales comerciale.

Relatiile publice, atât prin scopul general, cât si prin maniera specifica în care se realizeaza, sunt considerate ca fiind necesare si posibile la orice institutie si întreprindere si la orice nivel. De aceea, se vorbeste de „relatii publice" ale statului si ale organismelor de stat, cum ar fi: armata, politia, institutii de învatamânt si cultura etc.

1.1.1. Clasificarea relatiilor publice

Exista parerea unanima ca o institutie, o întreprindere, desfasoara actiuni de relatii publice interne si actiuni de relatii publice externe.

Relatii publice interne ale institutiei

Cel mai mare impuls dat relatiilor publice este legat de „descoperirea" de catre scoala de la Harvard, condusa de Elton Mayo în perioada 1924-1927, a faptului ca relatiile umane constituie un factor al muncii productive. De aici s-a ajuns la concluzia ca „armonizarea" relatiilor dintre membrii unei colectivitati institutionalizate favorizeaza desfasurarea si dezvoltarea activitatii respective. Ca urmare, specialistii în relatii publice considera ca prin intermediul acestor relatii are loc o „îndoctrinare” a personalului cu o filosofie a întreprinderii respective, în care elementul predominant sa fie întelegerea restului economic si social al acesteia.

Actiunile de relatii publice interne pot fi realizate în modalitati diferite, ca: reuniuni informative cu personalul, în cadrul carora se discuta activitatea pe compartimente sau în ansamblu, perspectivele, masurile de luat etc., se pot difuza filme realizate de personalul propriu; se pot folosi emisiuni radio si de televiziune, brosuri, pliante, comunicare personala etc.