Clasificarea și Caracteristicile Conceptului de Imagine

Introducere

În societatea contemporană, imaginea nu este doar un exerciţiu sau produs al artei, aceasta face parte din arsenalul principal al mijloacelor de comunicare în masă. Imaginile se impun în procesul comunicării orientând opiniile, atitudinile, convingerile, credinţele, comportamentul şi acţiunile oamenilor în mediul social şi nesocial. O bună imagine a unei organizaţii, lider, produs sau instituţii are o influenţă majoră asupra reuşitei în afaceri, în timp ce o imagine negativă afectează atât succesul persoanei, cât şi al organizaţiei.

Lucrarea este destinată studiului conceptului de imagine şi a clasificării acestuia, precum şi a metodelor şi tehnicilor de creare, gestionare şi evaluare a imaginii. Tema prezintă interes prin actualitatea sa, dar şi prin modul de abordare a imaginii în lumea politică, imaginea ocupând un rol central în stabilirea strategiei electorale.

Prima parte a lucrării prezintă sintetic noţiunile teoretice de bază : imagine, imagologie, reprezentare, atributele imaginii, precum şi principalele tipuri de imagine. Ţinând seama de importanţa imaginii în societatea contemporană, implicarea acesteia în orientarea percepţiilor oamenilor, am evidenţiat caracteristicile principalelor tipuri de imagini care domină lumea modernă, şi anume: imaginea de organizaţie, imaginea de marcă, imaginea de persoană şi imaginea de ţară. Având în vedere rolul esenţial al imaginii în activitatea de relaţii publice, pentru a câştiga simpatia, bunăvoinţa şi susţinerea diverselor categorii de public, am prezentat tehnicile consacrate de creare, gestionare şi evaluare a imaginii .

Partea aplicativă a lucrării constă în propunerea unei strategii de campania electorală a Partidului Social Democrat pentru alegerile locale din 2008, pe baza analizei strategiei utilizate de acesta la alegerile euro-parlamentare. În realizarea acestei strategii, am evidenţiat principalele tehnici de creare a imaginii utilizate pentru atragerea simpatiei şi sprijinului alegătorilor.

Capitolul I

Consideraţii generale asupra imaginii

1.1. Imaginea – delimitări conceptuale

,, Cunoaşterea începe de la imagini, care sunt transformate, într-o primă prelucrare, în imagini logice şi apoi, prin diverse eleborarări, se ajunge la formele inteligibile, care sunt conţinute în formele sensibile…”

Prin imagine se înţelege reprezentarea care s-a format ca o sumă de credinţe, atitudini, opinii, prejudecăţi, experienţe sau presupuneri (aşteptări), la grupe de persoane sau în cadrul opiniei publice asupra unei persoane fizice sau juridice, instituţii/organizaţii sau orice fenomene sau obiecte.

În societăţile moderne, imaginea nu mai este doar un exerciţiu şi un produs al artei, imaginea face parte din arsenalul principal al mijloacelor de comunicare în masă. Imaginile care se crează în toate domeniile vieţii sociale simplifică sau amplifică, facilitează sau complică comunicarea prin faptul că în jurul lor se cristalizează opinii, atitudini, convingeri, credinţe, şi, nu în ultimul rând, acţiuni ale oamenilor.

Potrivit dicţionarelor, imaginea este :

- forma de reprezentare în conştiinţă a realităţii înconjurătoare pe baza senzaţiilor dobândite cu ajutorul simţurilor;

- reprezentare a unui obiect obţinută din reunirea razelor luminoase emanate de la un corp şi reflectate la altul;

- reprezentare plastică a unei fiinţe, a unui obiect etc.;

- (mat) simbol.

Din definitia de mai sus mentionată, întâlnim conceptual de „reprezentare" care este definit ca fiind :

- actiunea de a reprezenta şi rezultatul ei, reproducere, înfăţişare a unui lucru (cu mijloace plastice);

- prezentare pe scenă a unei piese de teatru, reprezentaţie;

- reproducere în conştiinţa omului a obiectelor şi a fenomenelor care au acţionat anterior asupra simţurilor sale: imagine senzorială, concretă a fenomenelor lumii exterioare.

Ştiinţa care se ocupă cu studiul imaginii s-a concretizat ca disciplină abia în urmă cu un deceniu, deşi preocupările pentru gestionarea imaginii datează din cele mai vechi timpuri.

Imagologia, ca ştiinţă a imaginii, constituie astăzi una din temele predilecte ale cercetării în domeniul istoriei, sociologiei, psihologiei, psihologiei sociale, antropologiei, etnografiei, literaturii etc. Particularităţile geografice, modul cum oamenii, grupurile sociale, comunităţile etnice răspund provocărilor mediului natural şi social, natura relaţiilor dintre ele de-a lungul istoriei, condiţiile concrete de formare a limbii, a structurilor mentale, culturii, civilizatiei, mentalităţilor diferitelor popoare au o importanţă majoră în modul cum ele percep lumea, procesele şi fenomenele sociale, existenţa altor popoare, modalităţile de manifestare în timp şi spatiu a „celuilalt", diferit de „ei" sau „noi.

Imagologia este un domeniu vast care ne permite să adunăm sub acelaşi acoperiş fenomene diferite: agenţii publicitare, consilieri ai oamenilor de stat, în materie de comunicare, desenatori care proiectează linia unui automobil sau echipamentul unei săli de gimnastică, creatori de modă şi mari croitori, coafori, stele ale show bussines-ului, care dictează normele frumuseţii fizice şi din care se vor inspira toate ramurile imagologiei.

La noi, anul 1999 a marcat momentul în care, printr-o ieşire la rampă a fost rândul imagologiei să treacă de la statutul de preocupare circumscrisă unor stricte şi limitate arii de cercetare - literare, istorice, etnografice, psihologice - la cel de „bun public". Demers cu statut interdisciplinar, la graniţa dintre literatura comparată, istorie, antropologie şi psihologie, imagologia, în sensul restrâns, tradiţional, al termenului se ocupă cu studiul imaginilor pe care şi le fac popoarele despre sine (autoimagine) sau despre alte popoare (heteroimagine). „Şi ca focalizare a interesului, ca vechime a preocupărilor şi evident, ca frecvenţă, heteroimaginile deţin întâietatea. Ambele categorii de imagini pot exista şi, ca atare, sunt şi studiate, sub forma stereotipurilor etnice, mai ales în cadrul psihologiei sociale. În sens larg, orice reprezentare a realităţii face obiectul studiului imagologiei." Indiferent de accepţiunea restrânsă sau lărgită a termenului de imagologie, trebuie făcută precizarea că el desemnează un efort de cercetare şi teoretizare, de cunoaştere a elementelor implicate în construcţia unor astfel de imagini.