Calculația costului

Tema 1: Aspecte introductive privind calculația costului

1. Caracteristica succintă a actelor legislative și normative aferente costurilor de producție;

2. Conținutul economic, componența și clasificarea costurilor de producție.

3. Conturile de calculație

4. Conturile de repartizare

5. Alte conturi de gestiune

1. Caracteristica succintă a actelor legislative și normative aferente costurilor de producție

Contabilitate de gestiune nu este reglementată in mod direct sub aspect normativ, ci se tine in baza metodelor și procedeelor elaborate de entitate in scopul obținerii unor informații necesare pentru luarea deciziilor manageriale. Informațiile contabilității de gestiune constituie un secret comercial și, de regulă, nu sint accesibile pentru utilizatorii externi. Prin intermediul contabilității de gestiune se inregistrează totalitatea costurilor, se calculează costul produselor obținute sau serviciilor prestate, se efectuează analiza economică pe subdiviziuni etc.

In procesul inregistrării costurilor aferente activității agricole intreprinderile din Republica Moldova se conduc de următoarele acte legislative și normative: Legea contabilității, Planul general de conturi contabile, SNC „Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile, erori și evenimente ulterioare”, SNC „Imobilizări necorporale și corporale”, SNC „Stocuri”, SNC „Cheltuieli”, SNC „Particularitățile contabilității in agricultură”, Indicațiile metodice privind contabilitatea costurilor de producție și calculația costului produselor și serviciilor.

Conform Legii contabilității costurile urmează a fi reflectate:

- in valută națională;

- in baza principiului contabilității de angajamente, adică in perioada in care acestea au fost efectiv suportate,cit in baza principiului dublei inregistrări.

Planul general de conturi contabile stabilește:

- nomenclatorul obligatoriu de conturi sintetice ale contabilității financiare grupate in clasele 1-7;

- lista facultativă de conturi sintetice ale contabilității de gestiune intrunite in clasa 8;

- modul de utilizare a conturilor pentru inregistrarea faptelor economice in partidă dublă.

In conformitate cu SNC „Politici contabile, modificări ale estimărilor contabile, erori și evenimente ulterioare” fiecare entitate stabilește de sine stătător regulile de ținere a evidenței și de intocmire a rapoartelor interne. Procedura determinării acestor reguli constă in alegerea metodei optime din cele prevăzute de standard, cu includerea ei in politicile contabile elaborate de entitate.

La rindul său politicile contabile se selectează de către entitate in baza sistemului de reglementare normativă a contabilității care prevede diferite variante de recunoaștere, evaluare și contabilizare a elementelor (obiectelor) contabile (de exemplu, metoda de amortizare a activelor imobilizate, metoda de evaluare curentă a stocurilor etc.). Totodată este necesar de menționat că in politicile contabile nu se includ procedeele cu o singură variantă de realizare, intrucit acestea sint unice și obligatorii pentru utilizare de către toți subiecții economici (de exemplu, componența și modul de formare a costului de intrare a activelor imobilizate și circulante, modalitatea de reflectare a stocurilor in situațiile financiare, etc.). La selectarea și aplicarea politicilor contabile trebuie respectate principiile de bază și caracteristicile calitative ale informațiilor din situațiile financiare prevăzute de Legea contabilității și a Standardele Naționale de Contabilitate.

In conformitate cu prevederile SNC „Imobilizări necorporale și corporale” toate intreprinderile (inclusiv și cele de profil agricol) indiferent de forma juridică de organizare, pot utiliza la calcularea amortizării imobilizărilor una din următoarele metode: metoda liniară, metoda unităților de producție și metoda de diminuare a soldului. Alegerea uneia din metode de calculare a amortizării specificată in politicile contabile se efectuează pornind de la modelul obținerii avantajului economic din exploatarea fiecărui obiect de inventar, forma și gradul valorificării calităților lui utile.

In conformitate cu SNC „Stocuri” stocurile consumate in cadrul entității se evaluează la valoarea contabilă care se determină prin aplicarea uneia din următoarele metode de evaluare curentă:

- metoda identificării specifice;

- metoda FIFO (primul intrat - primul ieșit);

- metoda costului mediu ponderat.

Metoda de evaluare curentă a stocurilor se stabilește de către fiecare entitate de sine stătător și se reflectă in politicile sale contabile. In acest caz se iau in considerare particularitățile activității entității, cererea de stocuri pe piață, nivelul inflației, gradul de influență a metodei acceptate de evaluare asupra rezultatului financiar, precum și costurile aplicării metodei respective. Entitatea trebuie să utilizeze aceleași metode de evaluare curentă pentru toate stocurile care au conținut economic și utilizare similare. Pentru stocurile cu conținut economic sau cu utilizare diferită pot fi aplicate metode diferite.

De asemenea SNC „Stocuri” prevede că costul de intrare a stocurilor fabricate (de exemplu, a produselor finite) coincide cu costul efectiv al acestora care include:

- costul materiilor prime și materialelor utilizate nemijlocit in procesul de producție (de exemplu, valoarea materialului semincer, carburanților etc.);

- costurile cu personalul incadrat nemijlocit in procesul de producție, contribuțiile de asigurări sociale de stat obligatorii și primele de asigurare obligatorie de asistență medicală ale angajatorului;

- costurile indirecte de producție care sint repartizate și se regăsesc in costul produsului final.

Costurile indirecte de producție neincluse in costul produselor fabricate sau serviciilor prestate se contabilizează in componența altor cheltuieli ale activității operaționale și trebuie să se conformeze prevederilor SNC „Cheltuieli”.

SNC „Particularitățile contabilității in agricultură” stabilește:

- conținutul și trăsăturile caracteristice ale activității agricole;

- componența și modul de contabilizare a costurilor;

- modalitățile de acumulare și repartizare a costurilor repartizabile, a celor aferente intreținerii parcului de mașini și tractoare, a costurilor indirecte de producție;

- consecutivitatea operațiunilor de calculație a costului produselor agricole, ținind cont de lucrările premergătoare și inchiderea conturilor de gestiune.

Obiectivul Indicațiilor metodice privind contabilitatea costurilor de producție și calculația costului produselor și serviciilor constă in stabilirea modului de contabilizare a costurilor de producție și de calculație a costului unitar al produselor fabricate/serviciilor prestate.

Printre altele acest act normativ specifică:

- criteriile de clasificare a costurilor;

- conținutul economic al costurilor de producție aferente activităților de bază;

- particularitățile contabilității costurilor de producție ale activităților auxiliare;

- conținutul economic al costurilor indirecte de producție;

- etapele principale inerente calculației costului produselor/serviciilor;

- metodele de calculație a costurilor etc.