Cuprins
- CAP 1 ASPECTE PRIVIND GRUPURILE DE SOCIETÃtI 3
- 1.1. Înfiintarea grupurilor de societãti 3
- 1.2. Societãtile de grup: tipuri si structurã 5
- 1.3. Tipuri de control exercitat în cadrul grupului 9
- 1.4. Relatiile în cadrul grupurilor de societãti 11
- 1.5. Procentaj de control si procentaj de interes 14
- CAP 2 CONSOLIDAREA CONTURILOR 23
- 2.1. Definitia consolidãrii, rolul si locul acesteia în sistemul de informare
- financiarã privind grupurile de întreprinderi 23
- 2.2. Perimetrul de consolidare. Exceptii de la consolidarea conturilor 25
- 2.3. Succesiunea pasilor în consolidare 28
- 2.3.1. Alegerea metodei de consolidare 28
- 2.3.2. Omogenizarea situatiilor financiare anuale individuale 29
- 2.3.3.Cumularea conturilor individuale care se consolideazã. 36
- 2.3.4. Eliminãrile în consolidare 36
- CAP 3 METODE DE CONSOLIDARE 46
- 3.1. Metoda integrãrii globale 48
- 3.2. Metoda integrãrii proportionale 50
- 3.3. Punerea în echivalentã 52
- BIBLIOGRAFIE: 55
Extras din curs
CAP 1 ASPECTE PRIVIND GRUPURILE DE SOCIETÃtI
1.1. Înfiintarea grupurilor de societãti
În economia modernã, adesea se formeazã grupuri de societãti cu interese comune si
cu centru de comandã, chiar dacã întreprinderile respective sunt independente, din punct de
vedere juridic.
Întreprinderea - în mãsura în care încearcã sã fie, pe de o parte, mai putin vulnerabilã
si, pe de altã parte, mai performantã - are tendinta naturalã de a se supune procesului de
concentrare. Acest proces poate fi:
• de naturã verticalã, atunci când se urmãreste integrarea tuturor fazelor ciclului de
productie si desfacere pentru o singurã categorie de produse;
• de naturã orizontalã, atunci când se urmãreste integrarea de activitãti de naturã
diferitã, complementare sau similare.
Procesul de concentrare, industrialã si financiarã, se poate realiza prin modalitãti
economice, juridice si financiare diferite, dar, de cele mai multe ori, complementare:
• dezvoltarea internã a întreprinderii (în cadrul aceleiasi entitãti juridice);
• stabilirea de legãturi, mai mult sau mai putin strânse, cu alte întreprinderi, fãrã ca
aceste legãturi sã fie obligatoriu de naturã juridicã;
• fuziunea cu alte întreprinderi în vederea realizãrii unei entitãti unice (fuziunea prin
absorbtie);
• dezvoltarea externã prin preluarea controlului asupra unor societãti existente sau
prin crearea de noi societãti.
Aceastã ultimã modalitate de concentrare duce la constituirea grupurilor a cãror
aparitie este legatã de strategia de dezvoltate a întreprinderii.
Grupul de societãti reprezintã ansamblul constituit din douã sau mai multe societãti,
fiecare cu propria personalitate juridicã, unite prin legãturi în temeiul cãrora una dintre ele –
societatea dominantã, le dominã pe celelalte fãcând sã se manifeste o unitate de decizie.
O entitate economicã datoritã unitãtii de decizie a societãtii dominante, a relatiilor de
dependetã ce existã între societãtile grupului se poate evidentiatã astfel:
Dependetã financiarã
Dependetã directorialã
Grup personal
Grup financiar
4
Structura de grup poate oferi întreprinderilor avantaje considerabile în raport cu
alte structuri:
• structura de grup permite societãtii mamã un control asupra unui capital mai mare
decât cel investit de ea;
• structura de grup permite accesul la împrumuturi mai mari;
• prin structura de grup se faciliteazã o mai bunã circulatie a capitalurilor;
• structura de grup permite, în general, sã se plãteascã mai putine impozite;
• structura de grup oferã posibilitãti mai bune de organizare.
Aparitia grupurilor poate avea loc ca urmare a unor operatiuni precum:
• achizitia de actiuni sau pãrti sociale emise de diferite întreprinderi de cãtre o firmã
care devine societate mamã;
• înfiintarea de societãti ca asociat sau actionar majoritar sau unic;
• încheierea de acorduri de asociere cu alte întreprinderi.
Preluarea controlului asupra unor întreprinderi care devin apoi filiale este o
componentã a politicii de crestere externã a unor grupuri. Motivatiile principale care stau
la baza creãrii de grupuri sunt:
• integrarea orizontalã si/sau verticalã a afacerilor; integrarea orizontalã constã în
combinarea unor întreprinderi din acelasi sector de activitate, în timp ce
integrarea verticalã constã în achizitia de întreprinderi care reprezintã furnizori
sau clienti ai firmei care cumpãrã;
• diversificarea activitãtilor în scopul mai bunei gestionãri a riscului aferent
afacerilor (cum ar fi, de exemplu, riscurile legate de ciclul de viatã al produselor,
de schimbãrile de pe piatã, de evolutia cursului de schimb valutar etc.);
• evitarea preluãrilor ostile de cãtre alte întreprinderi, în urma unor oferte publice de
cumpãrare sau de schimb;
• retragerea unor actionari sau a unor manageri importanti.
În procesul de concentrare care conduce la formarea grupurilor, accentul cade pe
dimensiunea economicã si mai putin pe aspectele juridice izvorând din dreptul de
proprietate. Ceea ce conteazã la nivelul grupurilor este, în primul rând, unitatea puterii de
decizie de care se fondeazã acest tip de entitate.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Contabilitatea Grupurilor de Societati.pdf