Sistemul Contabil Britanic

1. Consideraţii generale asupra contabilităţii britanice

A. Trăsăturile contabilităţii britanice:

- simplitate – motiv pentru care ne-am putea întreba “ de ce nu gândim şi noi aşa de simplu ca ei?”;

- libertatea judecăţii profesionale – ar presupune să avem culture lor;

- impunerea imaginii fidele – prin care sunt invitaţi producătorii de informaţii financiar-contabile, la transparenţă în degajarea acestora, la respectarea principiilor fundamentale.

Prin modul în care britanicii s-au aplecat asupra stiinţei contabilităţii, aceştia au construit o şcoală proprie de contabilitate, cunoscută sub denumirea de şcoala de contabilitate anglo-saxonă. Ea a influienţat şi continuă să influienţeze normalizarea contabilă europeană şi mondială.

În fapt, britanicii au importat de la italieni o contabilitate în partidă dublă, pe care au perfecţionat-o, reuşind să exporte astăzi o “contabilitate de tip liberal” şi conceptul de “imagine fidelă”, bazată pe ideea de instituţionalizare a profesiei contabile.

Aceştia sunt cei care au pus bazele practicilor şi gândirii contabile la nivel mondial, postându-se între maeştrii italieni, care au dominat gândirea contabilă în Evul Mediu şi normalizatorii americani consideraţi stăpânii evoluţiei contabilităţii de la sfârşitul secolului al XX- lea

- B. Influienţa factorilor de mediu asupra contabilităţii britanice

Revoluţia industrială britanică a influienţat în mod decisiv evoluţia sistemului contabil britanic.

Dezvoltarea sectorului manufacturier şi a comerţului internaţional au condus la conturarea factorilor care au influienţat contabilitatea britanică, aceştia fiind identificaţi în:

- comerţ – pentru care englezul are un cult, spre deosebire de francez care nu are încredere în bogăţia mobiliară sau în conerţul cu bani;

- sistemul bancar – care au stimulat dezvoltarea economică, prin activitatea băncilor comerciale “ Merchant banks” care realizează finanţările pe termen scurt a operaţiilor de comerţ în detrimentul finanţării pe termen lung a întreprinderilor industriale;

- bursele – care au preluat finanţările pe termen lung, ca urmare la apelul făcut la economiile publice( în Regatul Unit, prima bursă a luat fiinţă la Londra în anul 1571)

- Dezvoltarea economică generată de revoluţia industrială a condus la apariţia societăţilor anonime ( limited liability companies), fapt ce a condus la o raportare contabilă continuă, cererea de informaţii financiare fiind exprimată de acţionari.

- La începutul sec. al XIX – lea regulile contabile lipseau, ele fiind incluse în statutele societăţilor comerciale , întrucât nu exista nici o lege a societăţilor anonime.

- În anul 1844 guvernul emite prima lege a societăţilor anonime ( Joit Stock Companies Act).

- Urmare dezvoltării economice, în a doua jumătate a sec. al XIX –lea s-au dezvoltat practicile şi au apărut conceptele de:

- comunicare a informaţiilor financiare( financial reporting); şi

- de bună informare a publicului( full and fair disclosure), în spiritul “adevărului şi exactităţii”, care conduce în final la o imagine fidelă a afacerilor diferitelor companii.

- Aşa a fost posibil apariţia celor şase mari societăţi de audit( The Big Six), care au dezvoltat misiunea de audit şi care a devenit( începând cu anul 1900) o funcţie mult mai complexă .

- Urmare acţiunii factorilor, trăsăturile definitorii ale contabilităţii britanice stabilite în sec. al XIX –lea au fost identificate în:

- participarea nesemnificativă a statului la reglementarea contabilă;

- orientarea informaţiilor financiare către nevoile marilor societăţi anonime;

- reglementarea şi evoluţia principiilor contabile de către o profesie liberală puternică;

- necesitatea realizării misiunilor de control a conturilor prin servicii specializate, puse la dispoziţie de cabinete autorizate.

- Concluzie:

Sfârşitul sec. al XIX- lea găseşte Regatul Unit fără o reglementare contabilă proprie, dar cu premisele create pentru o normalizare şi reglementare a contabilităţii.

Prima parte a sec. al XX- lea aduce un semn de îndoială asupra credibilităţii contabilităţii britanice, ca urmare a inexistenţei unei legislaţii şi a unor norme solide de contabilitate care au generat diferite scandaluri financiare( vezi cazul armatorului “ Royal Mail Line”).

- Urmare scandalurilor financiare declanşate de aruncarea pe piaţa informaţiilor a unor informaţii financiare ireale, la începutul anilor ’40 avem o primă tentativă a profesiei contabile britanice de a stabili norme contabile.

- Astfel în anul 1942 se crează” Comitetul principiilor contabile” ( Committee on Accounting Priciples) care timp de ani 25 de ani a elaborat şipublicat o serie de recomandări.

- În anul 1947 , ca urmare a reformei în legislaţia britanică, este elaborată Legea societăţilor comerciale( Companies Act) , care în anul 1948 a fost înlocuită printr-o lege a consolidării.

- Legea consolidării stabileşte liniile directoare ale contabilităţii britanice care sunt valabile şi astăzi şi care obligă la prezentarea prin conturi a unei imagini fidele, presupunând schimbări conceptuale de fond, respectiv:

- din “ o imagine corectă”( correct);

- în “ imagine loială, sinceră, cinstită”( fair).

- După 1948 până în anul 1971 urmează o altă perioadă de vid în normalizarea contabilă, perioadă în care a fost prejudiciată calitatea comparabilităţii conturilor anuale prezentate de societăţile britanice.

- În anul 1971 ia fiinţă “ Comitetul normelor contabile”( Accounting Standards Committee – A.S.C.), care reunea ca membri reprezentanţi ai tuturor organizaţiilor profesionale( The Big Six). Acesta a elaborat în perioada 1971-1990 un număr de 25 de recomandări( norme), intitulate “ Enunţuri ale practicii contabile normalizate”( Statement of Standard Accounting Practice – SSAP). Anterior elaborării normelor, ACS-ul transmite celor şase organisme profesionale “proiectul de normă”(Exposure Draft- ED), spre consultare şi perfecţionare.