Studiu comparativ contabilitate. România - Marea Britanie

Introducere

Spre deosebire de multe alte profesii moderne, contabilitatea are o istorie care este, de obicei, discutată în termenii unui eveniment decisiv și anume invenția sistemului dublei înregistrări. O privire înapoi în trecut, ajută la iluminarea acestuia în general. Însă, probabil cel mai convingător argument este acela că ajută la explicarea dezvoltării fenomenale a profesiei contabile pe parcursul a mii de ani. Această dezvoltare se datorează în primul rând apariției și dezvoltării continue, a scrisului, a invenției numerelor şi a comerţului.

Contabilitatea a apărut pur și simplu de la sine ca urmare a nevoilor civilizației de a ține o evidență cât mai corectă și cât mai simplă a avuției sale. Arheologii au descoperit prin cerectările lor, că, contabilii au contribuit la dezvoltarea termenilor de comerț, oraș, bani și operațiuni bancare, avuție și numere, invenția scrisului și dubla înregistrare care este asociată cu Renașterea italiană. Trăsături comune se regăsesc în contabilitatea din fiecare țară, însă, datorită diferențelor de cultură, politice și economice există și multe trăsături specifice. În general, putem diferenția două tipuri de sisteme mari de contabilitate, cel anglo-saxon dezvoltat de Anglia și SUA și cel continental dezvoltat de Franța și Germania.

Un studiu comparativ între două țări și anume Marea Britanie și România care fac parte din aceste sisteme de contabilitate, am considerat că este important, în primul rând datorită faptului că Marea Britanie face parte din sistemul anglo-saxon, și a contribuit semnificativ asupra dezvoltării contabilității de azi și a profesii contabile, iar România, însă, din cel continental, primul fiind caracerizat prin simplitate și libera judecată a profesiei contabile, iar cel continental fiind caracterizat prin rolul statului în normalizare, iar originalitatea sistemului o consituie Planul contabil general.

Într-o economie de piață, furnizorii, angajații, managerii, investitorii, creditorii și statul au nevoie de un flux constant de informații pentru a-i ajuta la îndeplinirea rolului fiecăruia dintre cei menționați.

Entitățile de orice natură ar fi acestea , trebuie să se încadreze în anumite reguli generale, iar una dintre aceste reguli este transparența. Situațiile financiare întocmite de companii trebuie să ofere o imagine.

Situațiile financiare au apărut prin secolul al XIX lea, când societățile pe acțiuni se multiplică, iar managerii aflați la distanță, aveau nevoie de a fi informați în permanență de rezultatele companiilor ce le dețineau .

Furnizarea informaţiilor de natură economico-financiară privind activitatea entităţilor este rezultatul existenţei şi funcţionării unui sistem informaţional economic. Cea mai mare parte a informațiilor de natură economică se găsește în sfera de preocupări a contabilității. Aceasta le furnizează utilizatorilor prin intermediul situaţiilor financiare anuale(bilanţ, cont de profit şi pierdere, tabloul fluxurilor de trezorerie, situaţia modificării capitalurilor proprii şi notele explicative la situaţiile financiare). În situaţiile financiare anuale informaţiile trebuie să aibă anumite caracteristici cum ar fi inteligibilitatea, relevanţa,fiabilitatea şi comparabilitatea.

Unul din punctele comune, și unul semnificativ, ale celor două sisteme de contabilitate este raportarea financiară, întocmirea, obligatorie, de situații financiare anuale. Prin realizarea acestei lucrări, îmi propun să efectuez un studiu comparativ privind situațiile financiare din Marea Britanie și România, delimitânt principalele deosebiri și asemănări dintre cele două sisteme.

Motivația mea în realizarea acestei lucrări, este dorința de a cunoaște în detaliu contabilitatea din Marea Britanie. Această dorință a apărut în urma unei vizite la Londra, ce m-a determinat sa mă întorc, pe un termen mai lung, pentru a aprofunda contabilitatea nu numai teoretic, ci și practic, într-o țară, unde profesia contabilă cunoaște o libertate ce oferă posibilitatea de a-ți pune creativitatea în aplicare.

Lucrarea este structurată pe trei capitole, în care am urmărit, să fie cuprinse cele mai importante aspecte din raportarea financiară din Marea Britanie şi România.

Primul capitol are drept obiectiv prezentarea principalelor repere istorice din contabilitatea britanică şi cea românească, prezentarea organismelor normalizatoare, a profesiei contabile şi a surselor de drept din cele două ţări.

Cel de-al doilea capitol dezvoltă cadrul general de întocmire a situaţiilor financiare din ţările alese pentru cercetare.

Capitolul al treilea tratează, prin exemple reale şi comparative, întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare de către două companii, una din Marea Britanie şi cealaltă din România

Capitolul I

Contabilitatea în Marea Britanie și România

Sistemele contabile ale lumii sunt determinate de mediul cultural, financiar, politic, economic. Pentru a defini căile de armonizare a contabilității internaționale, este important să se constate și să se realizeze o analiză a asemănărilor și deosebirilor a diferitor sisteme contabile.

Între culturile contabile mai sunt și numeroase relații, așadar, înafară de deosebiri mai pot fi remarcate și asemănări. O analiză istorică permite scoaterea în evidență a mai multor sisteme care dețin sau au deținut caracteristici economice, politice, sociale la fel, la un moment dat al istoriei lor.

1.1. Scurt istoric al contabilităţii britanice

Pentru a înțelege contabilitatea unei țări sau contabilitatea în general, din punctul meu de vedere, trebuie să studiem evoluția ei de la origini. Este important să aflăm și să răspundem la întrebările când a apărut contabilitatea? Cum? Și de ce? Aflând răspunsurile la aceste întrebări, ne este mai ușor să înțelegem contabilitatea de astăzi.

Crestăturile pe oasele diferitor animale, au reprezentat o formă veche a contabilității. Două cercuri aveau semnificația de două perechi de vite și douăsprezece semne ovale

Când vine vorba de Marea Britanie, vorbim de o țară care a contribuit enorm la dezvoltarea contabilității și a profesiei contabile. Marea Britanie a reușit să ia de la italieni sistemul dublei înregistrări și să dea celorlalte țări metode și concepte contabile concepute și gândite de contabili britanici de referinţă: Samuel Price, Edwin Waterhouse, William Welch Deloitte și George A. Touche .