Monitorizarea calității mediului

1. CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND MONITORIZAREA MEDIULUI

1.1. NOŢIUNEA DE MONITORIZARE

Monitorizarea unui proces, fenomen sau sistem înseamnă supravegherea acestuia, în mod sistematic, pe baza unui program stabilit în mod riguros, pe o perioadă de timp determinată.

Supravegherea poate fi realizată, după necesităţi, pornind de la un număr mic de măsurători simple, până la programe complexe, fundamentate pe principii statistice.

Conform Legii Nr. 137/1995 – “Legea Protecţiei Mediului”, Anexa 1, monitorizarea mediului se defineşte ca “un sistem de supraveghere, prognoză, avertizare şi intervenţie, care are în vedere evaluarea sistematică a dinamicii caracteristicilor calitative ale factorilor de mediu, în scopul cunoaşterii stării de calitate şi a semnificaţiei ecologice a acestora, evoluţiei şi implicaţiilor sociale ale schimbărilor produse, urmate de măsuri care se impun” /MO 304 – 1995/.

Sintetic, monitorizarea mediului poate fi definită ca o activitate sistematică, de lungă durată, bazată pe reţele de măsură dimensionate spaţial şi temporal, astfel încât să poată asigura controlul poluării.

În prezenta expunere sunt definite următoarele noţiuni:

Companie = orice societate comercială, întreprindere, firmă, organizaţie guvernamentală sau neguvernamentală, regie autonomă, ce are preocupări legate de protecţia mediului, în calitate de poluator, utilizator sau gestionar al unor resurse de mediu.

Resurse de mediu (resurse) = factori de mediu, indiferent de natura şi utilizarea curentă a acestora.

Indicatori de calitate = orice informaţie referitoare la starea calităţii mediului: concentraţii ale unor specii chimice, nivelul de zgomot etc.

Poluator = orice activitate antropică generatoare de impact negativ asupra mediului.

Impact de mediu = efectele, pozitive sau negative, asupra mediului, cauzate de activităţile antropice.

Zonă de impact = aria geografică afectată de un poluator.

1.2. MONITORIZAREA MEDIULUI –INSTRUMENT AL MANAGEMENTUL DE MEDIU

În ciuda faptului că abordarea problematicii de mediu este un proces demarat cu mult timp în urmă, înţelegerea proceselor din mediu şi a efectelor perturbaţiilor produse este departe de a fi completă. Necesitatea identificării interacţiunilor care influenţează dinamica ecosistemelor a condus la dezvoltarea unor sisteme de monitorizare a calităţii mediului din ce în ce mai sofisticate. Cu toate acestea, datele oferite de aceste sisteme sunt de cele mai multe ori insuficiente pentru a acoperi totalitatea parametrilor a căror variaţie trebuie prezisă la adoptarea multitudinii de opţiuni decizionale. În altă ordine de idei, apariţia unor noi probleme de mediu îngreunează înţelegerea corelaţiei cauze-efecte. Din acest motiv, este dificil a defini managementul de mediu printr-o succesiune de paşi, care conduc la un rezultat cert.

1.2.1. Principii generale privind managementul de mediu

Conform seriei de standarde ISO 14000, managementul de mediu se defineşte ca un instrument prin care o companie îşi poate stabili propriile emisii de poluanţi, astfel încât să asigure un control strict al impactului produs de propria activitate asupra mediului.

Această serie de standarde nu are un caracter obligatoriu şi nu impune criterii de performanţă în domeniul managementului de mediu, acestea din urmă fiind stabilite prin reglementări la nivel naţional. Aplicarea prevederilor ISO 14000 este voluntară, dar pentru a fi eficientă nu trebuie să constituie o iniţiativă solitară, ci trebuie adoptată la nivel cel puţin zonal.

Considerarea managementului de mediu ca management al resurselor necesită o supraveghere continuă a factorilor de mediu afectaţi, în vederea reactualizării înţelegerii funcţiunilor ecosistemelor, ceea ce permite cuantificarea exactă a impactului deciziilor adoptate. Deciziile manageriale viitoare pot fi astfel adaptate pentru a valorifica avantajele oferite de ecosistemele vizate. Din acest motiv, monitorizarea mediului este considerată drept un instrument de bază în managementul de mediu.