Subetajul fag cu rășinoase

Răspândire. Frecvent întâlnit (în vecinătatea molidişurilor) sub formă de fâşii, pe depozite de cuvertură pe versanţi slab până la moderat înclinaţi, pe locuri aşezate la baza pantelor pe roci bazice (conglomerate poligene, calcaroase, fliş marno-gresos, calcare, gresii calcaroase) şi intermediare (şisturi cristaline), cu rezerve însemnate de silicaţi cu cationi bazici de Al şi Fe, CaCO3.

Condiţii climatice, Sunt de subetaj superior apropiate de cele ale molidişurilor cu minus de căldură şi plus de umiditate.

Condiţii edafice. Eutricambosoluri (pe roci bazice) şi districambosoluri (pe roci intermediare) cu volum edafic mijlociu spre mare, cu humus de tip mull şi mull-moder, slab scheletice, semischeletice, bine aprovizionate cu apă.

Pătura vie de tip Oxalis – Asperula, cu grad de acoperire variabil, frecvent numai cu floră normală ce apare înaintea înfrunzirii fagului (Dentaria bulbifera, Anemone nemorosa, Allium ursinum).

Factori restrictivi – vântuire puternică.

Pretabilitate forestieră - bonitate superioară pentru molid şi mijlocie pentru brad şi fag. Arborete cu consistenţă ridicată dar cu creşteri reduse ca urmare a factorilor climatici limitativi.

Recomandări. Este indicată promovarea molidului în zonele periclitate de doborâturi de vânt (ROŞU şi IANCU, 1977), deoarece acesta valorifică cel mai bine potenţialul staţional al acestor înălţimi. CHIRIŢĂ şi colab. (1977) recomandă ca proporţia de răşinoase (molid, brad) să fie de 70-80%, iar în amestec, pe lângă specia de bază (fagul) recomandă introducerea paltinului, frasinului (laricele pe înălţimi), iar cu rol peisagistic pinul strob şi duglasul.

MONTAN DE AMESTECURI PUTERNIC VÂNTUIT, PREPODZOL – PODZOL, EDAFIC SUBMIJLOCIU, CU MUŞCHI ŞI ALTE SPECII ACIDOFILE (FM2.Pi(m). TI.HIV.Ue4-3)

Răspândire. Se află frecvent în vecinătatea molidişurilor predominant pe versanţi slab înclinaţi, cu expoziţii variate, dar şi pe coame, depozite de cuvertură, formate din roci acide (şisturi cristaline, clorito– sericitoase, gnaise, filite), mai rar roci magmatice şi roci sedimentare necorbonatate (gresii).

Caractere ecologice. Condiţii climatice asemănătoare molidului (cu minus de căldură şi plus de umiditate faţă de etajul amestecurilor).

Condiţii edafice – învelişul de soluri este format din prepodzoluri şi podzoluri cu troficitate foarte scăzută, determinate în special de o aciditate ridicată (pH = 3,8-4,9) şi debazificare însemnată.

Pătura vie variată în funcţie de faciesuri:

• pentru faciesul tipic în special pe versanţi nordici este reprezentată de speciile de muşchi acidofili (Hylocomium splendens, Dicranum scoparium), însoţiţi de Vaccinium myrtillus, Calamagrostis arundinaceae, Luzula albida, Homogine alpina ş.a.

• pentru faciesul cu soluri superficial stagnogleizate, în pătura vie alături de muşchi apar şi Deschampsia flexuosa, Luzula albida şi Soldanella hungarica.

Factori limitativi - temperatura aerului (scăzută pentru fag), substanţe nutritive reduse, aciditate ridicată, volum edafic redus.

Pretabilitate forestieră. Bonitate mijlocie pentru molid, mijlocie-scăzută pentru fag (clasa a IV-a), tendinţe (naturală şi antropică) de reducere a fagului şi bradului şi promovare a molidului.

Recomandări. Restabilirea proporţiei speciilor din tipul natural de pădure prin promovarea bradului şi fagului. CHIRIŢĂ şi colab. (1977) recomandă introducerea laricelului, iar ROŞU şi IANCU (1977) recomandă chiar introducerea şi a altor specii (aninul alb).

2. TIPURI DE STAŢIUNI DIN SUBETAJUL INFERIOR

A. DE BONITATE SUPERIOARA

MONTAN DE AMESTECURI Ps EUTRICAMBOSOLURI – DISTRICAMBOSOLURI, EDAFIC MARE, CU ASPERULA – DENTARIA (OXALIS) (FM2.Ps.TIV-V.HIV-V.Ue4-3)

Răspândire. Larg răspândit în cea mai mare parte a lanţului carpatic pe terenuri cu înclinări slabe până la moderate, pe depozite de cuvertură provenite din roci sedimentare intermediare şi bazice (conglomerate, gresii calcaroase, calcare) în care predomină elementele grosiere cea ce favorizează un drenaj bun.