Extras din curs

Obiective

- a explica discriminările tarifare de gradul I, II şi III;

- a analiza modalităţile de reglementare a monopolului.

* *

1. Monopolul discriminant

Monopolistul şi-a pus în mod logic întrebarea dacă nu se poate sustrage mai mult decât jumătate din surplusul consumatorului? Aşa s-a ajuns la discriminările de preţ, caz în care acelaşi produs se vinde la preţuri diferite, în funcţie de anumite criterii.

1.1. Discriminarea de preţ de gradul I

În acest caz, monopolistul vinde fiecare unitate de output la alt preţ. Criteriul de discriminare (diferenţiere a preţului) este însuşi consumatorul, în sensul că fiecare unitate de produs se va vinde exact la preţul de rezervare al fiecărui cumpărător. Ca urmare, nu mai rămâne nimic din surplusul consumatorului de pe piaţa competitivă, având în vedere faptul că preţul de cumpărare coincide exact cu preţul de rezervare. Întregul surplus al consumatorului se transformă în profit, iar discriminarea este perfectă. (Fig. 9.1.)

Dacă preţul de cumpărare este întotdeauna egal cu preţul de rezervare, atunci încasarea marginală coincide cu preţul de rezervare, adică cu curba cererii: MR = DD = p(Q), iar încasarea totală va fi întreaga suprafaţă de sub curba cererii, în intervalul 0 - :

MR = TR' = p(Q)

În final, profitul monopolistului devine egal cu surplusul consumatorului în caz de piaţă competitivă, deci este dublul profitului de monopol. Teoretic, acelaşi rezultat s-ar fi obţinut şi dacă întreaga cantitate de output (QDI = ) s-ar fi vândut la preţul de monopol, deoarece ceea ce se pierde prin vânzarea sub preţul de monopol pe porţiunea inelastică a cererii se compensează cu surplusul realizat prin vânzarea peste preţul de monopol pe porţiunea elastică a cererii.

Piaţa este avantajată în urma acestei discriminări de preţ, deoarece acum oferta totală a monopolului se dublează ( ) şi pot cumpăra produsul şi cei cu preţuri de rezervare mai mici decât preţul de monopol.

1.2. Discriminarea de preţ de gradul II

În acest caz, criteriul de diferenţiere a preţului este cantitatea cumpărată. Se aplică un sistem de preţuri în cascadă. Cu cât numărul treptelor de preţ este mai mare, cu atât preţul de cumpărare va fi mai aproape de preţul de rezervare şi extraprofitul (ceea ce se obţine peste profitul de monopol) va fi mai mare (Fig. 9.2.).

În cazul acestei discriminări încasarea marginală este fragmentată, fiind formată din tot atâtea segmente, câte trepte de preţ se aplică. Ultima treaptă de preţ este stabilită în aşa fel, încât cantitatea totală ce se cere să fie tocmai egală cu capacitatea de producţie disponibilă la monopol. Dacă ultima treaptă de preţ este egală cu costul mediu, nu va mai exista pierderea societăţii, deoarece cantitatea oferită de monopol devine egală cu cantitatea oferită de piaţa competitivă la egalitatea cererii cu oferta (QDII = ).

1.3. Discriminarea de preţ de gradul III.

Criteriul de discriminare este în acest caz elasticitatea preţ a cererii pe diferitele segmente de piaţă. Important este ca monopolul să poată segmenta piaţa în funcţie de sensibilitatea faţă de preţ a consumatorilor şi, de asemenea, ca schimbul între diferitele segmente depistate să nu fie posibil.