Opțiunile Producătorului

În condiţiile economiei de piaţă producătorul trebuie să ţină seama de variabilele

de care depinde activitatea sa economică în vederea maximizării producţiei şi a profitului.

I. Disponibilităţile băneşti ale producătorului – dreapta bugetului

O primă restricţie pentru producător o constitue resursele sale bâneşti, respectiv

posibilităţile pe care le are în vederea cumpărării factorilor de producţie. Graficul funcţiei

de producţie (izocuanta) îi oferă producătorului informaţia tehnică referitoare la

cantităţile de producţie posibile pentru diferite combinaţii eficiente de factori de

producţie.

Plecând de la această informaţie, producătorul trebuie să ia următoarele decizii:

 deciziia cu privire la volumul producţiei

 decizia cu privire la metoda de producţie

În aceste decizii producătorul este condiţionat de:

 mărimea totală a resurselor sale băneşti (T)

 preţul factorilor de producţie folosiţi (Px şi Py)

Costul total al producţiei va fi:

T = XPx + Ypy

O x

y

Q

B

A

Y = - Px T Py X + Py

Ceea ce reprezintă ecuaţia unei drepte a cărei pantă este negativă (pentru că Px şi

Py > 0) este definită de structura preţurilor în raport cu Px / Py. Dreapta bugetului

producătorului poate fi reprezentată ca în graficul de mai sus.

Rezultă – cantitatea maximă din factorul y pe care o va putea achiziţiona

producătorul este T / Py când cantitatea din factorul de producţie x = 0; iar cantitatea

maximă din factorul x este T / Px atunci când y = 0.

B = d1 ∩ Ox, y = 0

B = T Px

A = d1 ∩ Oy, x = 0

A = T Py

x

O

y

Dreapta bugetului

A

B

Dreapta bugetului permite să se definească ansamblul combinaţiilor posibile de

factori de producţie pe care producătorul îi poate achiziţiona ţinând cont de restricţiile

prezentate. Câmpul opţional al producătorului este reprezentat de triunghiul AOB.

II. Maximizarea producţiei pentru un cost dat

Maximizarea producţiei – este o problemă de optimizare a producţiei faţă de

disponibilităţile băneşti de care dispune producătorul (T). Se urmăreşte obţinerea

producţiei maxime prin combinarea factorilor de producţie pe care producătorul îi poate

achiziţiona (Xpx şi Ypy) pe baza banilor disponibili (T).

Problema optimizării (maximizării producţiei) se poate rezolva atât pe cale

analitică cât şi pe cale grafică. Pentru simplificarea analizei vom alege varianta grafică.

Pentru simplificarea situaţiei vom presupune că întreprinderea utilizează doi

factori de producţie – materii prime (x) şi munca (y). Vom reprezenta astefel grafic

dreapta izocosturilor şi izocuantele corespunzătoare mai multor producţii (Q0, Q1, Q2, Q3,

Q4).

Optimul se obţine în momentul în care dreapta izocosturilor (d1) va fi tangentă cu

una din izocuante. Punctul M determină două lucruri:

 nivelul producţiei maxime pe care o poate obţine producătorul

 nivelul de echilibru

 factorii de producţie utilizaţi (px şi py)