Previziune Economică

PREVIZIUNE ECONOMICA

LECTOR NICOLAE NICULESCU

Obiectivele cursului:

Obiectivul acestui curs este acela de a prezenta în mod sistematic si cât mai accesibil elementele activitatii de previzionare economica. Aceasta lucrare se adreseaza în primul rând studentilor care frecventeaza studii economice si celor care doresc sa cunoasca acest domeniu.

Activitatea de previzionare economica exploreaza principale tendinte de evolutie si implicatiile acestora asupra viitorului, se orienteaza eforturile în directiile considerate convenabile. Prin previziuni – planuri, prognoze, conjuncturi, programe, proiecte etc se deduce traiectoria viitoare a evenimentelor, fenomenelor si proceselor economice pe baza unei analize riguros stiintifice a realitatii.

Viitorul în lumina cercetarilor prospective are un caracter biunivoc, se prezinta sub forma unui evantai de posibilitati de viitori posibili, în cadrul fiecarei stari viitoare posibile reprezinta un punct generator de alti viitori …

Aprecierea si studiul elementelor care au o evolutie determinata de legile dezvoltarii ne dau uneori posibilitatea de a preveni momentele critice care în anumite limite ar putea fi limitate prin actiuni dirijate.

CAPITOLUL I. OBIECTIVUL PREVIZIUNII MACROECONOMICE

1.1. Previziunea componenta esentiala a conducerii macroeconomice

Economia nationala moderna constituie un mecanism complex, format dintr-o multitudine de unitati economice, ramuri si subramuri, unitati administrativ-teritoriale care se afla într-o strânsa interdependenta datorita diviziunii sociale a muncii.

Pentru ca o întreprindere sau ramura sa-si poata desfasura normal activitatea este necesar ca alte unitati economice sau ramuri sa-i furnizeze mijloacele de productie necesare si sa-i absoarba produsele; de asemenea activitatile economice din diferite judete si localitati sunt legate între ele prin relatii de schimb integrându-se în complexul economic national. Existenta acestor interdependente determina caracterul complex al economiei nationale si impune cu necesitate asigurarea unor orientari, a unor ordonari a fluxurilor economice la nivelul fiecarei tari.

Dupa cum se cunoaste, necesitatile societatii sunt mari si în continua crestere în timp ce resursele sunt limitate si epuizabile. Daca din resursele sociale vor fi alocate unei ramuri de activitate mai mult de cât este nevoia ei reala, aceasta ramura se va dezvolta mai repede, iar peste o anumita perioada de timp va produce mai mult de cât nevoia sociala de produse ale acestei ramuri si se va confrunta cu problema vânzarii acestor bunuri, în timp ce ramurile care nu beneficiaza de resursele necesare acoperirii nevoilor lor reale vor produce mai putin, fapt ce va perturba aprovizionarea tehnico-materiala a unitatilor economice a pietei cu bunuri de consum.

În consecinta, stiinta economica trebuie sa conceapa si sa realizeze un model eficient al raportului dintre resurse si nevoi, sa prognozeze evolutia acestui raport si sa identifice caile optimizarii lui.

Conducerea activitatii economice si sociale are ca baza de pornire necesitatea previziunii evolutiei raportului dintre resursele economice si nevoile sociale, pentru a realiza o repartizare si utilizare rationala a resurselor sociale. Previziunea a fost definita ca fiind: „Modul în care ne decidem sa folosim resursele productive rare cu întrebuintari alternative pentru realizarea unui scop prevazut” . Se actioneaza deci, asupra unor mijloace existente în prezent în vederea realizarii unor dinamici economico-sociale convenabile, în conformitate cu scopurile de perspectiva.

Se exploreaza principalele tendinte de evolutie si implicatiile acestora asupra viitorului: se orienteaza eforturile în directiile considerate convenabile. Prin previziuni – planuri, prognoze, conjuncturi, proiecte etc. se deduce proiectarea viitoare a evenimentelor, fenomenelor si proceselor economice pe baza unei analize riguros stiintifice a realitatii.

Autonomizarea cercetarilor prospective este un proces de data relativ recenta care a aparut din nevoia stapânirii si dirijarii unei multitudini de fapte si evenimente noi de natura demografica, privind resursele naturale de amenajare a teritoriului, de crestere a productiei de bunuri economice si a raporturilor sociale, de dezvoltare a tehnicii si tehnologiei si mai ales a implicatiilor noii revolutii tehnico-stiintifice.

Consecintele acestei revolutii care au stimulat generalizarea cercetarilor previzionale si automatizarea lor sunt:

- accelerarea ritmului transformarilor, dinamica lor exploziva;

- amplificarea extraordinara a puterii de transformare a conditiilor de viata;

- marirea posibilitatilor de surprize, evenimente neasteptate pe care stiinta si tehnologia le genereaza;

- sentimentul aproprierii sau vecinatatii viitorului si socul pe care aceasta vecinatate îl produce în viata, organizarea societatii.

Autonomizarea cercetarii previzionale concrete si cercetarile operationale,apar în perioada celui de al doilea razboi mondial, acestea sunt utilizate ca stiinta auxiliara a strategiei militare. Ele se intensifica si se contureaza mai precis în perioada postbelica. Se dezvolta o noua stiinta – futurologie, a viitorului.

Viitorul în lumina cercetarilor prospective, nu are un caracter biunivoc, el se prezinta sub forma unei multitudini de posibilitati. Prospectiva, se întemeiaza pe pluralismul posibilitatilor, grupate în jurul unui ax care indica o tendinta, vorbeste de viitori alternativi. Fiecare din acesti viitori posibili, care fac obiectul cercetarilor prospective, se prezinta ca un sistem care are o dinamica proprie, este vorba de o evolutie de tip arborescent în interiorul careia fiecare stare viitoare posibila reprezinta un mod generator de alti viitori. Aprecierea si studiul elementelor care au o evolutie determinata de legile dezvoltarile ne permit uneori sa prevenim momentele critice care, în anumite limite, ar putea fi evitate prin actiuni dirijate.

1.2. Curente si tendinte în gândirea previzionala

La conferinta internationala asupra stiintei viitorului de la Kyoto din 1970, s-au remarcat tendintele si curentele care s-ar putea grupa în jurul a doi factori determinanti.

1. Optiunea fundamentala între elementele logice care stau la baza cercetarii previzionale si elementele dirijabile „de inventare” a viitorului.

2. Ordinea prioritara acordata celor trei factori principali care fac obiectul cercetarilor previzionale: tehnologic, economic si social.

În cadrul fiecarei din aceste grupuri exista curente care formuleaza alte subîmpartiri.

În cadrul optiunii fundamentale în directia elementelor logice, apreciata avea o pondere mai mare în orice cercetare previzionala, se disting doua directii: explorativa si normativa.