Relațiile Uniunii Europene cu alte zone

1. UE si EFTA. Crearea Spatiului Economic European

Conventia de la Stocholm, din 1960, a hotarât crearea unei zone de comert liber (E.F.T.A.= European Free Trade Association), cu participarea unui numar de sapte tari: Austria, Danemarca, Norvegia, Portugalia, Suedia, Elvetia si Marea Britanie. Mai târziu, au aderat Finlanda si Islanda, si apoi, Lichtenstein.

Caracteristici ale noii organizatii:

- Noua organizatie a cuprins tari cu un nivel mai ridicat al dezvoltarii - mai mare omogenitate.

- Scopul acestei organizatii interguvernamentale -- liberalizarea comertul cu produse industriale între tarile participante, cu excluderea produselor agricole, fara a renunta la propria lor politica comerciala fata de tarile terte.

- Barierele netarifare nu au fost cuprinse în Conventia asupra EFTA.

- Deoarece participantii nu si-au propus realizarea unei uniuni politice, nu avea nevoie de organisme supranationale. Luarea deciziilor, în general, s-a facut cu unanimitate.

Relatiile dintre CEE si EFTA

- În 1973, trei tari membre EFTA, respectiv Marea Britanie, Irlanda si Danemarca, au intrat în CE.

- Tarile ramase au încheiat cu CE acorduri individuale de liber schimb. În baza acestora, relatiile comerciale au continuat sa se dezvolte, iar liberalizarea schimburilor cu produsele industriale sa evolueze continuu.

- În ianuarie 1984, eliminarea taxelor vamale ramase în comertul dintre CEE si fiecare tara membra a EFTA. Cu aceeasi ocazie, s-a discutat si problema barierelor netarifare.

- În ianuarie 1989, Declaratia Comisiei Europene privind o relatie globala si institutionala între CEE si EFTA.

- La 2 Mai 1992, se semneaza la Oporto, Acordul privind Spatiul Economic European sau Zona Economica Europeana (European Economic Area).

- Începând cu 1 ianuarie 1995, alte trei tari EFTA, respectiv Austria, Suedia si Finlanda, au devenit membri ai Uniunii Europene. Norvegia a respins din nou prin referendum aderarea la UE.

- În cadrul Spatiului Economic European, gradul de integrare este la fel de ridicat ca în Uniunea Europeana. Relatiile dintre UE si EFTA se limiteaza, în cele din urma, la relatiile cu Elvetia.

- Treptat, EFTA a pierdut din importanta ca entitate distincta.

2. NAFTA si UE

În 1989 s-a încheiat un Acord de Liber Schimb între SUA si Canada (CAFTA - Canadian - American Free Trade Area), care si-a propus liberalizarea schimburilor între cele doua tari, liberalizare impulsionata si de puternica dependenta comerciala reciproca si de dovada existentei unui anumit grad de integrare economica, în special în domeniul constructiilor de masini.

Un nou acord, sub denumirea de N.A.F.T.A. (North American Free Trade Area), a fost semnat la 17 decembrie 1992 între SUA, Canada si Mexic.

NAFTA acopera o piata de 375 milioane de consumatori, cu perspectiva extinderii si mai spre Sudul continentului american, si o suprafata de 21,3 milioane Km.

Scopul acestui acord este liberalizarea în 10 ani a comertului cu produse si servicii, prin eliminarea barierelor tarifare si netarifare între parti si prin liberalizarea investitiilor intra-zonale.

Domeniile vizate de NAFTA sunt urmatoarele:

a) Comertul cu bunuri materiale:

În decurs de 10 ani, urmeaza a fi înlaturate toate taxele vamale aplicabile produselor considerate ca "nord-americane", în conformitate cu regulile de origine, astfel ca în anul 2004 sa se formeze o vasta piata libera.

b) Comertul cu servicii:

Serviciile detin un loc important în comertul din zona - supus tratamentului national.

c) Investitiile directe de capital - liberalizare.

d) Alte dispozitii se refera la urmatoarele: regulile de concurenta, proprietatea intelectuala, sejurul temporar al oamenilor de afaceri, anumite aspecte privitoare la protectia mediului.

Constatari:

- NAFTA este un acord de liber schimb de mare anvergura.

- Model de cooperare de tip interguvernamental, fara a avea organisme supranationale.

- Nu are obiective de natura politica.

Nota: studentii vor face o comparatie între UE si NAFTA.

3. Regimul preferential acordat tarilor în curs de dezvoltare

Regimul preferential în favoarea tarilor în curs de dezvoltare consta în anumite concesii în plan comercial acordate de catre tarile dezvoltate.

CEE a încheiat acorduri preferentiale cu anumite tari în curs de dezvoltare. În calitate de donator de preferinte în favoarea tarilor în curs de dezvoltare, CEE stabileste o lista de produse care beneficiaza de acest regim: sunt limitate în cazul bunurilor "sensibile" fie prin aplicarea de scutiri de marime fixa, aplicabile anumitor tari, fie prin aplicarea de plafoane tarifare.

Anumite produse, precum textilele, au fost complet excluse de la preferinte vamale, acestea intrând sub incidenta Acordului Multifibre. Sunt, de asemenea, excluse produsele agricole si cele din piei naturale.

În cazul produselor CECA (carbune si produse siderurgice), regimul este diferentiat pe doua grupe: o prima grupa, scutire de taxe vamale cu stabilirea de contingente tarifare sau plafoane tarifare nationale; pentru o alta grupa, scutire de taxe pentru fiecare dintre tari luate individual, dar în limitele unui plafon comunitar.

Tarile în curs de dezvoltare cele mai putin avansate s-au bucurat de un regim si mai favorabil, constând în neaplicarea masurilor de salvgardare, abolirea taxelor vamale asupra anumitor produse agricole, neinstituirea de contingente tarifare, cu exceptia extraselor de cafea, reducerea prelevarilor agricole pentru anumite produse, scutirea de taxe vamale pentru toate produsele industriale, fara limitari cantitative, inclusiv pentru textile si îmbracaminte etc.

Relatii privilegiate cu tarile din Africa, Caraibe si Pacific (vezi, M.Bîrsan, Integrare, vol. II, cap. V).

4 Extinderea UE spre Europa Centrala si de Est. Acordurile Europene. Strategia de preaderare: continut si evolutie

4.1. Evolutia relatiilor dintre CE/UE si Europa Centrala si de Est

De la razboi rece, în anii 60, la acorduri sectoriale, în anii 70, si la acorduri comerciale, în anii 80.

Acorduri de comert si cooperare = "acorduri din prima generatie". Caracteristici.

Acordurile Europene - "acorduri din a doua generatie"

De ce este necesar regimul de asociere la UE al tarilor din Europa Centrala si de Est?