Sistemul financiar-monetar internațional

INTRODUCERE

Procesul de afirmare a natiunilor a condus la utilizarea unei monede comune:la inceput,din aur si din argint iar in prezent din monedele ale caror putere de cumparare nu se mai limiteaza numai la tara de emisiune cum este dolarul,marca,yenul etc.Acestea inseamna ca detinatorii nu sunt neaparat cetateni ai tarilor de emisiune.

Moneda a fost si ramane inca un atribut al suveranitatii. “Moneda inseamna putere”spunea,cu ani in urma ganditorul britanic Robert Harrod,reprezentand in acelasi timp instrumentul principal de schimb.

Sistemul monetar international trebuie sa raspunda,deci unei duble cerinte:sa respecte suveranitatea monetara a statelor si sa favorizeze relatiile economice intre natiuni.

In prezent,persista unele obstacole,de natura politica si economica,care nu permit realizarea unui sistem monetar stabil si unificat.

Evolutia istorica a monedei,in general,reprezinta o “dematerializare” de la moneda metalica la moneda de hartie si apoi la cea scripturala.

In ceea ce priveste sistemul monetar,acesta poate fi definit,prin natura monedei sau monedelor utilizate,dar si prin ansamblul de reguli,institutii,infrastructuri si proceduri de interventie.Rolul unui sistem monetar suprastatal modern trebuie sa fie acela de a armoniza “a priori” interesele divergenta ale statelor.

Expansiunea comertului este strans legata de cea a monedelor nationale,indiferent care este forma acestora.In prezent,piesele metalice (de aur,argint etc.),fie vechi,fie mai putin vechi,nu mai reprezinta astazi decat piese de colectie.In acelasi timp,circulatia biletelor de banca detina astazi o pondere foarte mica in cadrul tranzactiilor pe pietele de schimb.Moneda internationala,este,deci,astazi o moneda bancara,inscrisa intr-un cont,fara reprezentare fizica,astfel spus,o moneda scripturala.Tranzactiile se realizeaza de clienti,prin intermediul retelelor moderne de telecomunicatii,iata de ce se spune ca moneda este dematerializata.In baza conceptului de dematerializare crescasnd putem distinge,in ordinea evolutiei istorice,patru forma de moneda internationala:moneda metalica,etalonul-aur,moneda gold-exchange standard si moneda flotanta.

Primele instrumente monetare au fost,deci,piesele metalice din arama,aur,argint,acestea reprezentand o forma specifica de troc:marfurile se schimbau contra unui tip de marfa cu calitati deosebite,cum sunt divizibilitatea,inalterebilitatea si maleabilitatea.Initial cursurile de schimb reprezentau o valoare obiectiva,putandu-se determina in afara pietelor.Valoarea pieselor de aur varia odata cu valoarea aurului insusi,cursul de schimb,intre piesele cu gramaje diferite,fiind acelasi.Verificarea acestora se facea destul de usor prin cantarire,costul operatiunii fiind,insa,destul de ridicat.Ulterior,prin baterea monedei,s-a inscris pe piesele in cauza o anumita valoare,cea ce a insemnat incredere si renuntarea la verificarea continutului in metal.S-a ajuns apoi in situatia in care monedele cele mai demne de incredere si cel mai fregvent utilizate sa reprezinte cursuri ce depaseau valoarea lor in metal.

Piata de schimb se definea prin locul in care puteau fi schimbate monedele,unele contra altora,in baza valorilor faptice,sau garantiei emitentului public (state,cetati) ori privat.Uneori monedele private sau impus in fata celor publice:este cazul talerului¹ din vremea imparatului Carol Quintul²,care se constituie ulterior in sursa de inspiratie a dolarului.Primele fenomene speculative si de arbitraj au fost prezente in secolul XIII-lea,prin aparitia unui nou sistem de schimb bazat pe hartie-moneda.Gratie finantistilor papali,in vremea acea vreme vor aparea si primele contracte la termen,care vor permite stabilirez initiala a unui curs de schimb relativ,pentru operatiuni ce urmeaza sa se deruleze mai tarziu.

Secolul al XVI-lea a reprezentat dezvoltarea unor adevarate tranzactii strict financiare pe primele piete la termen,motivate,ca si astazi,pe ideea specularii asupra cursurilor sau,dinpotriva,din dorinta de a se pune la adapost contra riscului de depreciere.Acestre piete iau avant indeosebi in secolele XVIII si XIX.

Sistemul etalonului –aur a fost predominant in secolul XIX,convietuind cu sistemul etalonului-argint.Evolutia sistemului etalonului-aur se va caracteriza atat prin convertibilitatea in aur,cat si prin aparitia,infiintarea acelor institutii capabile sa asigure garantarea convertibilitatii in aur si totodata,supletea valorii monedelor imateriale,certificata de acestea.Astfel,o institutie publica,care poate fi cea de emisiune,sau trezoreria,trebuie sa garanteze convertibilitatea in aur,in virtutea principiului “Gold Specie Standard”.In cadrul acestui sistem,paritatea unei monede se defineste prin continutul in metal pretios.

Daca la inceput,se putea solicita preschimbarea orcarei sume sau valori,dupa primul rezboi mondial apar restrictii (1925,in Anglia si 1928,in Franta),s-au fixat praguri minime,care permiteau conversia unor sume necesare pentru obtinerea a cel putin un lingou de aur ajungandu-se la principiul Gold Buillon Standard.

In timp bancile centrale au inceput sa se comporte ca institutii cu autorietate morala,independente,cu capacitatea sa emita bani,fara ca acestia sa fie,in mod strict,acoperiti prin cantitatii echivalente in aur sau argint.Acestea,deoarece

exploatarile de rezerve naturale de aur nu evoluau in acelasi ritm cu necesitatile de lichiditati impuse de cresterea economica.Siguranta oferita de aur nu mai reprezenta mare lucru,comparativ cu cea impusa de biletele de banca.Astfel,la sfarsitul primului razboi mondial,convertibilitatea a fost suspendata aproape in toate tarile,cu exceptia Statelor Unite,care au interzis bancilor lor,abia in 1933,plati in aur si respectiv,detinerea aurului de catre particulari.Aceasta detasarea fost posibila si datorita increderii detinatorilor de bani in banca centrala si totodata,fata de o anumita guvernare,incredere care s-a extins apoi,asupra detinatorilor straini de moneda nationala,care au acceptat sa o pastreze ca atare,fara convertirea in aur.

S-au intrunit,astfel,conditiile psihologice necesare pentru instaurarea unui nou sistem,bazat pe o deviza – cheie:acea moneda nationala dotata cu atributiuni de moneda internationala,la fel de buna ca si aurul,ce poate fi detinuta in rezervele bancilor centrale.Asa s-a ajuns la sistemul “Gold Exchange Standard”.

Conjunctura anilor 1920 si 1930,precum si stadiul cooperarii internationale au facut ca sistemul sa nu supravietuiasca.Modificarile aduse prin acordurile de la Bretton – Woods constituie o varianta a sistemului initial, “Gold Exchange standard”.Nu s-a reusit insa evitarea obstacolelor din experienta antebelica,intrucat evolutia economiei mondiale,in ansamblu,a condus la situatia din 1971,cand S.U.A,nu au mai fost in masura sa asigure conversia in aur a dolarilor producandu-se,astfel,desfintarea procesului de convertibilitate.