Caracteristica Relațiilor Valutare Internaționale și a Sistemului Monetar-financiar Internațional

1. Bazele teoretice ale sistemului valutar-financiar internaţional

Ca şi alte domenii de activităţi umane, apariţia şi dezvoltarea unor acţiuni de un anumit tip duc, mai devreme sau mai tîrziu, la realizarea unui cadru instituţional cu scop de reglementare, fundamentare, conducere, perfecţionare etc. a activităţilor care i-au impus apariţia.

Primele forme instituţionale in activitatea financiar-monetară internaţională au apărut după Primul Război Mondial; ele erau reprezentate de uniuni monetare, blocuri sau zone monetare, bănci, conferinţe. Formele instituţionale cu un statut bine definit au aparut însă după Cel de-al Doilea Război Mondial.

Conferinţa monetară de la Bretton Woods din anul 1944 a reprezentat un pas hotărîtor pentru formarea şi funcţionarea unui Sistem Monetar Internaţional. Sub egida ONU au fost organizate instituţii internaţionle cu atribuţii financiar-monetare: Fondul Monetar Internaţional, Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, Acordul General pentru Tarife şi Comerţ. Pe plan regional au fost înfiinţate în perioada următoare instituţii bancare, financiare, economice; concomitent, o parte tot mai mare din activităţile aparatului financiar-bancar naţional era consacrată repartiţiei şi fluxurilor monetare de pe piţa externă.

Conţinutul relaţiilor valutar-financiare internaţionale este pus in evidenţă prin cercetarea fenomenului valutar-financiar cu ajutorul metodei ştiinţifice de studiu, care are drept scop să desprindă din realiatea studiată şi să introducă în teorie principiile şi legile care guvernează obiectul de studiu.

Relaţiile valutar-financiare internationale (RVFI) reprezintă totalitatea relaţiilor băneşti determinate de schimburile internaţionale de activităţi, exprimate şi realizate în valută.

Structura relaţiilor valutare-financire internaţionale

- Relaţii monetare - reprezintă relaţii de formare şi utilizare a sumelor de bani, precum şi relaţii determinate de definirea unităţilor monetare naţionale şi internaţionale. Aceste relaţii se realizează pe piaţa monetară internaţională.

- Relaţii valutare - reprezintă relaţii de evaluare şi de plăţi internaţionale care se manifestă sub forma evaluării internaţionale a bunurilor şi serviciilor, schimbul valutar, plăţilor internaţionale, utilizării rezervei valutre. Aceste relaţii se realizează pe piaţa valutară internaţională.

- Relaţii financiare - Reprezintă relaţii de mobilizare şi repartizare a fondurilor financiare. Aceste relaţii se realizează pe piaţa financiară internaţională.

- Relaţii de credit – Reprezintă relaţii de acumulare şi repartizare a fondurilor de credit urmate de plata dobînzii. Aceste relaţii se realizează pe piaţa internaţională a creditului.

Funcţiile RVFI:

1. Evaluarea mărfurilor şi serviciilor

2. Monedele recunoscute sunt folosite ca active de rezervă

3. Mijloace de plată internaţionale

4. Sursă de dezvoltare economică

5. Valorificarea disponibilităţilor băneşti

6. Echilibrarea balanţei de plăţi externe

7. Rambursarea datoriei externe sau încasarea creanţelor externe

8. Emisiunea şi ulilizarea monedelor internaţionale.

Existenţa unui SMI nu are sens doar în raport cu nevoia de a asigura buna funcţionare a comerţului internaţional.

Dacă toate ţările ar avea aceeaşi moneda, problema determinării cursului de schimb , adică operaţiunea care permite convertirea unei monede în alta , nu s-ar pune.Şi aceasta tocmai ca pe lânga moneda naţionala există monede străine ( numite devize) , încat se simte nevoia unui SMI.¬

Într-o accepţiune generală, sistemul valutar-financiar internaţional cuprinde mecanismele funcţionale şi aranjamentele instituţionale privind mişcarea internaţională a fondurilor băneşti, cele de creare şi de distribuire a lichidităţilor internaţionale, precum şi normele referitoare la cursurile de schimb.

În ansamblul relaţiilor valutar-financiare internaţionale se delimitează două subsisteme distincte, a căror natură specifică este dată, pe de o parte, de caracterul mecanismelor economice prin care se realizează şi, pe de altă parte, de natura şi particularităţile cadrului instituţional ce le reglementează.

Sistemul valutar internaţional cuprinde totalitatea principiilor, a normelor, a mecanismelor şi a instituţiilor care permit persoanelor fizice sau juridice din ţări diferite să efectuieze reglementarea creanţelor reciproce şi să realizeze cooperarea în domeniul monetar. În centrul sistemului stă problema reglementării cursului de schimb, de care depinde în mare măsură realizarea reportului de plăţi şi lichidarea angajamentelor între ţări, determinate de schimburile economice internaţionale. Principalul mecanism de realizare a relaţiilor valutare îl reprezintă piaţa valutară, respectiv totalitatea operaţiunilor de vînzare-cumpărare de monede străine.