Știință economică

SUBIECTELE

Geneza ştiinţei economice şi etapele principale de dezvoltare.

Obiectul de studiu a economics-ului în viziunea diferitor doctrine economice.

Metodele de cercetare ale ştiinţei economice. Legile economice.

Nivelele de cercetare şi funcţiile ştiinţei economice. Locul teoriei economice în sistemul ştiinţelor economice.

Gândirea economică are o istorie bogată, rădăcinile ei provenind din antichitate.

Din timpuri străvechi, omenirea era interesată de problemele constituirii gospodăriei şi asigurării materiale.

Iniţial, aceste preocupări îşi găseau expresia în observaţii empirice şi meditaţii "despre gospodărire".

Şi aceste observaţii aparţineau nu atât savanţilor-economişti, cât filosofilor, politicienilor, poeţilor, negustorilor.

În calitate de ştiinţă separată, de sistem ce înglobează cunoştinţe speciale, economia s-a constituit relativ nu de mult – în secolul XVIII.

Starea ei este influenţată de factori materiali – nivelul de dezvoltare a activităţii economice (ce şi cum se produce?) şi, respectiv, de factori spirituali – cultura şi viziunea socială (despre ce şi cum gândesc oamenii?).Odată cu evoluţia societăţii are loc şi dezvoltarea gândirii economice.

În sec. XVII-XIX, în lipsa unor cunoştinţe specializate profunde, ştiinţa economică (teoria) era identificată cu economia politică.

Procesul de formare a economiei ca ştiinta a străbatut o perioadă destul de îndelungată în evoluţia societaţii omeneşti.

În anul 1615 , francezul Antoine Montchrestin lansează termenul de economie politică.

Termenul de economie provine de la 2 cuvinte grecesti: „oicos” – casa, gospodarie si „nomos” – lege.

Astfel, iniţial termenul semnifica legile de gospodărire a casei. Apoi s-a mai adaugat si „polis” – cetate.

Paradoxal, dar denumirea de economie politică a aparut cu mult timp înainte ca ştiinta economică să fi apărut (a apărut spre sfîrşitul secolului XVIII, părintele acesteia fiind Adam Smith).

În calitate de disciplină academică, economia politică a fost expusă pentru prima dată de D. Stewart (discipolul lui A. Smith) în 1801 la Universitatea din Edinburgh (Scoţia) (cu mult înaintea marxismului); în Rusia, în 1804, la Universitatea din Moscova a fost inaugurată catedra diplomatică şi economie politică în cadrul secţiei ştiinţelor etice şi politice.

În România, cursul a început să fie predat la Academia Mihăileană din Iaşi în 1835. În 1860, a fost inaugurată prima catedră de economie politică în România la Iaşi, Universitatea "Al. I Cuza".

Pe parcursul secolelor XVIII-XX, termenul de “economie politică” a fost utilizat de către reprezentanţii tuturor şcolilor şi doctrinelor economice.

La „intersecţia” secolelor XIX-XX s-a constituit o nouă direcţie ştiinţifică – "economics".

Noţiunea "economics" pentru prima dată a fost utilizată de fondatorul şcolii de la Cambridge, Alfred Marshall, în 1890 în lucrarea "Principiile economiei politice". În Marea Britanie, SUA, Canada parallel cu termenul de “economie politică” începe să fie utiliyat termenul de “economics”. În Germania încă de la sfîrşitul secolului 19, este utilizat termenul de “economie naţională”.