Bazele contabilității

PRINCIPIILE ECONOMIEI

1.1 CUM ADOPTĂ INDIVIZII DECIZII

1.2 Raritate Natura limitată a resurselor societăţii.

Aşa cum o familie nu poate oferi fiecărui membru tot ceea ce el îşi doreşte,

nici o societate (ca întreg) nu poate oferi fiecărui individ cel mai înalt

standard de viaţă la care el poate să aspire.

Economia Studiază alegerile pe care le fac oamenii şi

acţiunile pe care ei le întreprind pentru a da

cea mai bună utilizare resurselor rare,

urmărind satisfacerea intereselor lor.

Principiile economiei se grupează în trei clase:

Cum decid indivizii;

Cum interacţionează indivizii în cadrul societăţii;

Cum funcţionează economia ca un întreg.

Principiul 1: Indivizii se confruntă cu renunţări

(„Nu există prânz gratuit”)

Un student trebuie să decidă cum să-şi împartă timpul de studiu între diferite

materii.

O familie trebuie să decidă cum alocă venitul gospodăriei.

Indivizii grupaţi în societate se confruntă cu diferite compromisuri/renunţări

(de exemplu, apărare naţională vs. bunuri de consum; reglementări pentru

protecţia mediului vs. reducerea veniturilor proprietarilor firmelor,

reducerea veniturilor lucrătorilor; eficienţă vs. echitate).

Cu cât o societate alocă mai multe resurse pentru apărare naţională, cu atât

mai puţine resurse pot fi alocate pentru creşterea standardului de viaţă.

Principiile economiei

Legile care obligă firmele să diminueze poluarea cresc costurile de

producţie pentru bunurile şi serviciile oferite de firme.

Eficienţă Capacitatea unei societăţi de a obţine cât mai

mult posibil din resursele rare de care dispune.

Echitate Capacitatea unei societăţi de a distribui

prosperitatea economică, într-un mod echitabil,

între membrii ei.

Unele politici, cum sunt cele care se referă la asistenţa socială sau la ajutorul

de şomaj, încearcă să ajute pe acei membri ai societăţii care au performanţe

economice mai mici şi/sau nu se pot descurca singuri. Alte politici, cum

sunt cele care se referă la impozitarea venitului, cer membrilor societăţii

care au succes financiar să contribuie mai mult decât alţi membri ai

societăţii (care au un succes financiar mai mic) la susţinerea guvernului.

Deşi aceste politici au calitatea de a realiza o echitate mai mare, ele au un

cost sub forma reducerii eficienţei.

Cunoaşterea faptului că indivizii se confruntă cu renunţări/compromisuri nu

este suficientă pentru a şti ce decizii adoptă sau ar trebui să adopte indivizii.

Totuşi, dacă oamenii iau în considerare compromisurile/renunţările pe care

le presupun deciziile lor de-a lungul vieţii, creşte probabilitatea de a lua

decizii bune (analizarea compromisurilor înseamnă, de fapt, analizarea

opţiunilor disponibile).

Principiul 2: Costul unui lucru este dat de valoarea altui lucru

la care se renunţă pentru a-l obţine

Adoptarea deciziilor necesită compararea costurilor şi a beneficiilor acţiunilor

în desfăşurare. Totodată, costul unei acţiuni ar putea să nu fie atât de evident

cum pare la o primă vedere.

Cost de oportunitate Valoarea şanselor sacrificate ca urmare a

deciziei de a folosi resursele disponibile

într-un mod şi nu în altul.

Principiul 3: Indivizii raţionali decid pe baza analizei marginale

În viaţa de zi cu zi, deciziile ocolesc situaţiile extreme.

Schimbări marginale Mici ajustări ale unui plan în curs de desfăşurare.

Microeconomie

Indivizii şi firmele pot adopta decizii mai bune pe baza analizei marginale.

Un decident raţional se angajează într-o acţiune dacă şi numai dacă

beneficiul marginal generat de acţiunea respectivă este mai mare decât

costul ei marginal.