Economia mondială și integrarea economică

Economia mondială, ca proces economic, reprezintă totalitatea economiilor naţionale legate între ele printr-un complex de relaţii economice internaţionale, generate de participarea statelor la diviziunea mondială a muncii, la circuitul economic mondial şi guvernate de o ordine economică mondială specifică etapei istorice date. Aşadar, noţiunea de economie mondială cuprinde :

- totalitatea economiilor naţionale, reunite între ele prin sisteme internaţionale;

- un sistem de interdependenţe economice, legături universale dintre economiile naţionale, la baza apariţiei şi funcţionării cărora stau unitatea şi interacţiunea stabilă a tuturor componentelor (stabilitatea naţională, reproducerea bunurilor materiale, caracterul internaţional al producției şi consumului).

1870-1913 : Prosperitate si crestere economica rapida, deschiderea reciproca a tarilor

1913-1929: Primul razboi mondial, frineaza cresterea economica regres economic

1929-1950 : Perioada nefavorabila : tensiuni la nivel global

1950-1970 : Crestere economica considerabila: PIB mondial s-a dublat fata de perioada precedenta, deschiderea economiilor, amplificarea procesului de globalizare, internationalizare, anul Africii:

procesul de reconstrucţie postbelică ;

instituţionalizarea relaţiilor economice international;

diminuarea progresivă a barierelor din calea fluxurilor comerciale şi financiare international;

reducerea costurilor de transport şi comunicaţii;

evoluţia tehnică a modalităţilor de transport;

extinderea activităţii societăţilor transnaţionale

1970-1980 : Socurile petroliere, Dezvoltarea comertului cu produse chimice, comertul cu servicii, ISD

1980-2000 : Stagnare a cresterii economice, Destramarea URSS, Razboi Rece, Societatea postindustriala, NTIndustrializate, tari in tranzitie, intensificarea proceselor integrationiste,

2000-2008: Crestere economica inalta

2008-2015 : Criza financiara mondiala, Intensificarea conflictelor intre natiuni, lupta polilor de dezvoltare globala, CHINA. Tari emergente

1.

piaţa bunurilor şi serviciilor reprezintă ansamblul tranzacţiilor cu bunuri şi servicii ce se desfăşoară între agenţii economici din diferite ţări, fiind forma principală sub care s-a constituit piaţa mondială;

piaţa internaţională de capital, reprezentând ansamblul operaţiunilor legate de plasarea în/din străinătate a capitalului sub forma de: investiţii străine directe, investiţii de portofoliu, credit, cumpărături de titluri de valoare (acţiuni, obligaţiuni) etc. În prezent, această componentă a pieţei mondiale este cea mai dinamică, volumul tranzacţiilor de pe această piaţă depinzând în mod direct de dinamica comerţului internaţional;

piaţa mondială a muncii, ce cuprinde relaţiile generate de migraţia forţei de muncă dintr-o ţară în alta, de regulă în căutarea unui loc de muncă;

piaţa tehnologiilor de vârf, respectiv al transferurilor de brevete, invenţii, know-how. Această piaţă se dezvoltă extrem de rapid şi tinde să devanseze pieţele tradiţionale de mărfuri şi servicii.

comerţul între ţări sau entităţi economice din diverse ţări, de bunuri şi servicii;

cooperarea în producţie, prin construirea în comun de obiective economice noi sau extinderea celor existente;

investiţiile străine de capital, cu participare sută la sută a capitalului străin sau prin formarea de societăţi mixte;

transferul de tehnologie, fie prin contracte separate, fie prin acţiunile de cooperare convenite;

prestarea serviciilor în domeniul transporturilor şi comunicaţiilor internaţionale; al asigurărilor şi alte domenii;

turismul internaţional, care cunoaşte o dezvoltare şi diversificare sporite, datorită, facilităţilor create odată cu perfecţionarea mijloacelor de transport internaţional;

transferul de resurse financiare, altele decât investiţiile directe de capital, cum sunt creditele, unele din acestea concesionale, creditele nerambursabile, ajutoarele şi altele.