ASEAN - procese de integrare economică în Asia

Privite la ansamblul mondial, zonele de integrare sunt foarte numeroase şi foarte diferite ca dimensiune şi grad de integrare. Problema care se pune, nu este legată de numărul acestor grupări sau asociaţii ci de rolul lor în dezvoltarea economică a fiecărei naţiuni.. În ultimii 50 de ani, încercări de integrare au fost multiple. O parte dintre ele au cunoscut succese foarte mari în plan economic, politic sau militar, iar altele au rămas la faza de proiect sau au eşuat.

Se observă că într-o economie mondială caracterizată de internaţionalizarea producţiei şi a pieţelor de capitaluri, de promovarea tehnologiilor avansate şi de creşterea rolului societăţilor transnaţionale în activităţile economice, participarea statelor la procesul de cooperare şi integrare economică este indispensabilă economiei mondiale.

Deşi înregistrează un nivel ridicat al comerţului intra-regional, economiile din zona Asia-Pacific nu au arătat prea mult entuziasm pentru crearea de aranjamente comerciale regionale, cum sunt cele din Europa şi America Latină. Grupările regionale nu sunt nici numeroase şi nici nu au avansat foarte mult pe calea integrării.

Atracţia către regionalizare a ţărilor asiatice a crescut simţitor. Guvernele asiatice, găsesc din ce în ce mai mult în crearea de acorduri regionale o modalitate eficientă de integrare în economia mondială, încercând să se îndrepte către globalizare prin regionalizare. În cele ce urmează, vom prezenta instituţiile şi acordurile de integrare economică din Asia, punând accent pe cea mai mare formă de integrare economică a acestei regiuni, şi anume Asociaţia Naţiunilor din Asia de Sud- Est ( ASEAN).

Instituţii şi acorduri de integrare economică din Asia

Banca Asiatică de Dezvoltare ( Asian Development Bank)

Banca Asiatică de Dezvoltare este o instituţie de finanţare, dedicată reducerii sărăciei şi îmbunătăţirii bunăstării populaţiei din Asia şi Pacific. Această instituţie s-a înfiinţat la 19 decembrie 1966 şi are sediul la Manila, capitala statului Filipine. Dacă la început, organizaţia număra 31 de membri, acum ea cuprinde 67, dintre care 48 sunt localizaţi în Asia sau Pacific, iar 19 dintre ei din afara acestei regiuni geografice.

Membrii regionali: Afghanistan, Armenia, Australia, Azerbaijan, Bangladesh, Bhutan, Brunei Darussalam, Cambodgia, China, Cook Islands, Georgia, Hong Kong, India, Indonesia, Japonia, Kayakhstan, Korea de Sud, Republica Kârgâză, Lao, Malaezia, Insulele Maldive, Insulele Marshall, Micronesia, Mongolia, Myanmar, Nauru, Nepal, Noua Zeelandă, Pakistan, Palau, Papua Noua Guinea, Filipine, Samoa, Singapore, Insulele Solomon, Sri Lanka, Taipei( China), Tajikistan, Thailand, Timor- Leste, Tonga, Tukmenistan, Tuvalu, Uzbekistan, Vanuatu, Vietnam.

Membrii neregionali: Austria, Belgia, Canada, Danemarca, Finlanda, Franţa, Germania, Irlanda, Italia, Luxembourg, Olanda, Norvegia, Portugal, Spania, Suedia, Elveţia, Turcia, Regatul Unit şi Statele Unite.

În 2008, A.D.B. a aprobat împrumuturi în valoare de 10.5 miliarde dolari pentru 86 de proiecte, dintre care majoritatea s-au dus spre sectorul public. Banii erau distribuiţi pentru asistenţă tehnică, pentru a pregăti şi implementa proiecte şi pentru sprijinirea activităţilor de consultanţă regionale.

Tot în 2008, conducerea Băncii a aprobat Strategia 2020, un cadru strategic pe termen lung. În 2009, Consiliul Guvernatorilor a hotărât mărirea capitalurilor, de la 55 miliarde, la 165 miliarde dolari americani, oferindu-i resurse necesare pentru a răspunde efectelor crizei financiare globale şi de asemenea pentru acoperirea nevoilor de dezvoltare pe termen lung a zonei Asia- Pacific.

Până în 2012, se aşteaptă ca 80% din împrumuturile A.D.B. să fie repartizate în 5 zone operaţionale cheie, identificabile şi ca puncte forte ale Băncii, şi anume:

• Infrastructura ( transport, comunicare, energie, rezerva de apă, dezvolatarea sistemului sanitar şi dezvoltarea urbană)

• Mediul înconjurător

• Cooperarea şi întegrarea regional

• Dezvoltarea sectorului financiar

• Educaţia