Tehnologia operațiunilor de comerț internațional

CAPITOLUL I

SPECIFICUL OPERAŢIUNILOR DE COMERŢ INTERNAŢIONAL

Rezumat:

Operaţiunile de comerţ internaţional presupun vânzări-cumpărări de mărfuri între întreprinderi din ţări diferite.

O întreprindere producătoare poate desfăşura operaţiuni de export direct prin compartimente proprii sau prin crearea unor structuri externe - reprezentanţi în străinătate, birouri comerciale, sucursale sau filiale.

În cazul operaţiunilor de export indirect, întreprinderile producătoare pot recurge la intermediari comerciali specializaţi - comisionari, agenţi reprezentanţi, reprezentanţi şi brokeri – ce acţionează în nume propriu sau în numele clienţilor lor, însă întotdeauna în contul acestora din urmă.

1.1. Consideraţii generale privind operaţiunile de comerţ internaţional

Operaţiunile de comerţ internaţional - tranzacţii comerciale internaţionale, afaceri comerciale sau economice internaţionale, operaţiuni de comerţ exterior.

- operaţiunile de vânzare-cumpărare de produse derulate între agenţii economici pe plan internaţional, decontate în valută convertibilă sau în natură.

- principal element produsul

- produs tot ceea ce se poate oferi pe piaţă, fie că este vorba de bunuri industriale, bunuri de consum, servicii sau tehnologie.

Perspective:

perspectivă macroeconomică

- operaţiuni comerciale (comerţ cu bunuri şi servicii),

- operaţiuni financiare sau de capital (investiţii directe),

- operaţiuni monetare (fluxurile de pe pieţele inter-bancare şi valutare internaţionale).

perspectivă microeconomică

- în cadrul sistemului pieţelor libere- prin intermediul pieţelor intra-firmă,

perspectivă managerială

- procesul de internaţionalizare al întreprinderilor (firmelor).

- exportului direct sau indirect,

- acţiunilor de cooperare (licenţiere, francizare, subproducţie)

- crearea de societăţi mixte, implantarea de sucursale sau de filiale pe calea investiţiilor străine directe.

- agenţi economici: întreprinderi, firme sau companii:

- băncile, care mijlocesc plăţile internaţionale

- expeditorii şi transportatorii internaţionali

- societăţile de asigurare

- administraţiile vamale şi fiscale

1.2. Modalităţi de realizare a operaţiunilor de comerţ internaţional

două forme:

- operaţiuni de export direct

- operaţiuni de export indirect.

1.2.1. Operaţiuni de export direct

Exportul direct este o operaţiune comercială de vânzare de bunuri pe pieţele externe, organizată şi desfăşurată de întreprinderile producătoare, în nume şi pe cont propriu, prin stabilirea unor relaţii nemijlocite cu partenerii externi, riscul comercial fiind asumat exclusiv de exportatori.

În contrapartidă - operaţiunile de export direct asigură întreprinderii producătoare posibilitatea să fie în contact direct cu pieţele externe

Operaţiunile de export direct se pot derula prin structurile interne întreprinderilor producătoare (compartimente de export) sau prin structuri externe create şi controlate de exportatori (reprezentanţi, birouri comerciale, succursale, filiale). Exportul direct desfăşurat prin structurile interne se realizează ca urmare a acţiunilor de promovare efectuate de exportator pe pieţele externe sau a câştigării unor licitaţii internaţionale.

Reprezentanţii în străinătate sunt persoane fizice angajate ale întreprinderilor producătoare

Birourile comerciale sunt compartimente operative, fără personalitate juridică, create în străinătate de întreprinderile ce realizează operaţiuni de export direct.

Scopul - desfăşurarea unor operaţiuni premergătoare încheierii contractelor internaţionale de vânzare-cumpărare (prospectarea pieţei, culegerea de informaţii privind conjunctura pieţei, promovarea produselor, pregătirea şi desfăşurarea negocierilor comerciale etc.); urmăririi, la faţa locului, a manierei în care se derulează contractele încheiate; coordonării corespunzătoare a operaţiunilor post contractuale (asistenţă tehnică, service post-vânzare)

Sucursalele sunt unităţi economico-financiare, fără personalitate juridică, amplasate de întreprinderile exportatoare în străinătate, în vederea desfacerii produselor lor pe pieţele externe.

Filialele sunt societăţi comerciale cu personalitate juridică, implantate în străinătate de întreprinderi producătoare şi aflate sub controlul acestora din urmă, cu scopul producerii şi/sau comercializării de bunuri în ţara de implantare, potrivit strategiei de afaceri pusă în practică de întreprinderea mamă.

1.2.2. Operaţiuni de export indirect

Exportul indirect presupune ca o întreprindere producătoare, pentru a-şi desface produsele pe pieţele externe, să recurgă la intermediari comerciali specializaţi sau la societăţi de intermediere. Aceştia pot acţiona în numele şi în contul clienţilor, în nume propriu şi în contul clienţilor sau în nume şi cont propriu.

Intermediarii comerciali sunt persoane fizice sau juridice care acţionează în nume propriu sau în numele clienţilor lor, însă întotdeauna în contul acestora din urmă, în vederea mijlocirii unei operaţiuni comerciale interne sau internaţionale, fiind rezidenţi în ţara exportatoare.

Din categoria intermediarilor comerciali fac parte: comisionarii, agenţii reprezentanţi, reprezentanţii şi brokerii.

- Comisionarii - persoane fizice sau juridice ce desfăşoară operaţiuni de export în nume propriu, dar în contul exportatorilor din propria ţară sau a importatorilor din străinătate , acţionează pe bază de comision, condiţiile vânzării sau cumpărării internaţionale fiind negociate între comisionar şi clienţii săi.

- Agenţii reprezentanţi - persoane juridice care desfăşoară operaţiuni de export în numele şi în contul producătorilor,