Teorii Economice Contemporane

1.Evoluția conceptelor cu privire la metodologia științei economice(șt.ec.)

Mercanteliștii-meoda observației.Fiziocrații-metoda fluxului circular venit-cheltuieli.Adam Smith,David Ricardo-metoda abstracției șt.,analizei avantajelor comparate, analiza avantajelot absolute,inducției,deducție, teoria mîinii invizibile.Școala marginalistă-Karl Marx- metoda matematicii, metoda dialecticei în lucrarea ,,Capital,, avînd așa postulate:-negarea nagației;- trecerea cantotății în calitate. El a făcut o previziune cum se va dezvolta concuranța imperfectă. Școala istorică germană List (anii40-50 sec.XX) – calcularea efectelor analizei, factorii non economici, tradiția, religia, obiceiuri. Anii 70 sec.XIX a schimbat paradigma gîndirii economice, are loc ciocnirea a principalelor curente și îngroparea ideilor școlii clasice.În sec.XX anii 30 Keyns propine o nouă metodă care se baza pe modelele cererei, ofertei, teoria acceleratorului și multiplicatorului. Deosebire între metoda științelor economice și metodele fizice nu există, pînă în anii 70 sec.XX legile lui Newton se încadrau în descrierea fenomenelor statice pe piață. Obiectul final al oricărei teorii economice este obținerea unor pronosticuri veridice, clare a fenomenului care nu s-au manifestat. Postulat unica posibilitate de a controla o teorie este de a compara pronosticul ei cu realitatea. În anii 70 ai sec.XX se dezvoltă criza economoco-fonanciară care se aseamănă cu marea depresie, și apar fenomene de inflație. În filozofia științei economice au schimbări de trecere de la pozitivizm la post-pozitivizm, se pune pe primul plan toria hausului. Necesitatea de utiliza pe larg modelarea microeconomică, macroeconomică, fără a experimenta, fiindcă ca să fie pus în practică un experiment trebuie să fie bine gîndit pe plan economic. Profesorul Angelo Rugină- metoda tabelă de orientare pentru știința economică, în care el încearcă să îmbine 2școli cu metodele lor școala clasică și cea modernă. Conform conceptului lui Rugină dacă noi cercetăm simultan dezechilibru și echilibru, atunci aceste 2 școli nu sunt privite ca școli contradictorii, dar ca școli complementare. Profesorul Nicolae Constantinescu- metoda integală.

2. Direcțiile principale de evoluție a cursurilor de microeconomie.

În anii 48 a fost editat manualul Economics a lui Paul Samuelson care este un model de manual pentru predarea cursului introductiv al teoriei economice. Manualul a trecut prin 13 reeditări pe parcursul căreia permanent se perfecționa procesul de instruire în domeniul dat. Locul central în manual ocupă teoria macroeconomică bazată pe teoria sintezei neoclasice. Problematica centrală erau procesele ce aveau loc în economia mixtă. Analiza microeconomică în acest manual s-a plasat pe al 2-lea locși era subordonată ideei cercetării mecanismului repartizării venitului național al țării.

Principalele probleme ale analizei microeconomice:-teoria consumatorului; -teoria firmei; -teoria piețelor.

Criteriile repartizării optimale a resurselor –toate aceste teorii au fost simplificate.-teoria curbelor de indiferență –scoasă în anexă. –teoria eficienței după pareto scoasă în evidență.

După 4ediții a manualului Samuelson însuși a insistat ca analiza microeconomică să fie întrodusă pe larg în cursul general al teoriei economice fiind un indicator al bunăstării macroeconomice. În a 5ediție al Economicsului Samuelson a modernizat teoria economică a lui Marshal în următoarea direcție:1. au fost descrise eșecurile pieței, 2. reflectarea condiției în care este necesară reglementarea proceselor economice de către stat, 3. evidențierea problemelor sărăciei, discriminării și catastrofei ecologice.

Specificul cursului de instruire în analiza microeconomică în anii 50-90:1. întroducerea masivă în curs de microec. a metodelor matematice de analiză. Baza teoretică pentru utilizarea metodelor matematice era lucrarea lui R.Alan,, Analiza matematică pentru economie,,1990. Iar în baza teoretică de analiză a fenomenului economic erau: lucrarea lui Marshal ,,Principiile teoriei economice,, 1938, și D.Xix,, Valoarea și capitalul,, 1939.În general cursul de microec. a evaluat pe contul întroducerii în el a realizărilor științifice din cadrul celor 4 direcții de dezvoltare a teorie economice.

2. În anii 70-80 în legătură cu mărirea interesului către microec. și renașterea tradițiilor neoclasice, cursul special de microec. a început să se apropie de problemele practice economice sau devine un curs aplicativ. Prin această trăsătură se deosebesc cursurile elaborate de Tindai 1991, Dolan 1990, în aceste manuale pe larg se utilizează instrumentele analizei microec. în cercetările de marketing, management, teoria organizării ramurale a pieței, analiza financiară.

3. în ultimul deceniu în curs de microec. activ se introduc elementele microec. în cercetarea analizei macroec.

Principiul de bază al microec. este alegerea rațională efectuată de către fiecare obiect economic în procesul studierei unor procese sociale:- urbanizarea, -ocrotirea sănătăței, învățămîntul, -ecologia,-criza relațiilor familiale naționale.

O influență masivă a dezvoltării analizei microec. în această direcție o au reprezentanții neoinstuționalismlui (Robert Hols, Șulț).

3. Specificul tratării obiectului și metodei de studiu a microec.

Obiectul de studiu al microec. începînd di anii 50 a evaluat în cîteva direcții.Def.de bază a obiectului de studiu dată de către A.Marshal în,,principiile teoriei economice,, prevede: teorie economică este preocupată de cercetarea activității vitale a societății umane; ea studiază acea sferă de activități individuale și sociale care se află în strînsă legătură cu procesul de creare și utilizare a bunurilor materiale. În anii 50-60 ai sec.XX obiectul de studiu al microec. este definit din punct de vedere al studierei comportamentului individului care este condus de o anumită funcție, își realizează activitatea în condiții de raritate a resurselor economice și are drept scop de a alege varianta optimală de utilizare a resurselor economice( așa definiție a fost introdusă în cursul lui Robirson). Anii 70 ai sec.XX economistul Becker a promovat ideea că știința ec-că este o știință universală în domeniul cercetării activitatea umană a individului.