Pedriatrie

Pediatria are ca obiect de studiu cresterea, dezvoltarea si patologia copilului de la nastere pana la varsta de 18 ani.Ca ramura a medicinii interne, pediatria are o serie de subspecialitati:

- pediatria preventiva

- pediatria sociala

- neonatologia (nou nascut- 0-28 zile)

- psihiatria infantila

- cardiologia

- pneumatologia pediatrica

- boli de nutritie si metabolism

- oncologia

- chirurgia, ortopedia si traumatologia pediatrica.

Un domeniu aparte il contrituie pediatria prenatala care se ocupa cu diagnosticul prenatal (imagistic si genetic) completat cu tratamentul prenatal si chirurgical.Kinetologia aplicata domeniului pediatric are 2 aspecte:

- profilactic- exercitiu fizic si sport

- aspect curativ de reabilitare a handicapului biologic sau a sechelelor anumitor boli.

Pediatria preventiva si rolul profilaxiei

Pediatria preventiva cuprinde toate masurile menite sa intretina sanatatea si sa impiedica aparitia bolii la copil. Astfel se imparte in :

1) Profilaxia primara – evitarea imbolnavirii individului sanatos ( vaccinarea, clorinarea apei)

2) Profilaxia secundara – recunoasterea si eliminarea precursorilor bolii si care se adreseaza populatiei cu risc crescut pt o anumita afectiune. Cuprinde si prevenirea complicatiilor bolilor.

3) Profilaxia tertiara – urmareste ameliorarea sau oprirea consecintelor bolii deja instalate, evitand evolutia spre invaliditate au deces.

Profilaxia primara include 2 tipuri de masuri :

A) masura aplicata colectivitatii

B) masura aplicata individual

A) Masura aplicata colectivitatii- se realizeaza printr-o serie de programe de sanatare publica care difera de la tara la tara in functie de gradul de dezvoltare a acesteia.

Unele programe de sanatate publica cu valoare centrala nu sunt inca universal adoptate.

Masuri aplicate : - prevenirea accidentelor – dificila si se poate face prin educatie publica

- prevenirea intoxicatiilor (detergenti, alcool, ciuperci etc)

- prevenirea sinuciderilor si omuciderilor

- profilaxia sarcinii la adolescenti

- prevenirea utilizarii drogurilor

B) Masuri individuale de profilaxie primara

- ingrijirea de rutina a sugarului ( consultatii, masuratori, sfaturi privind ingrijirea si alimentatia)

- acestea ar trebui sa inceapa prenatal

- promovarea alimentatiei la san a copilului

- vaccinarile (imunizari)

- exercitiul fizic ( masaj baby-fitness)

Crestere si dezvoltare

Cresterea si dezvoltarea reprezinta un proces dinamic care incepe din momentul conceptiei produsului uman pana la maturitate, perioada in crae organismul este supus unor permanente modificari morfo si psiho-intelectuale.Studiul cresterii si dezvoltarii se mai numeste si auxologie si evolueaza intr-o secventa ordonata aproximativ aceeasi pentru toti indivizii speciei.

Marea variabilitate existenta la copii normali la orice varsta reflecta raspunsul organismului in crestere la numerosi factori ereditari si de mediu.

Cresterea este reprezentata in principal de marirea de volum a intregului organism. Se efectueaza prin 2 mecanisme:

- hiperplazie ( multiplicare celulara)

- hipertrofie celulara (crestere de volum a celulelor)

Cresterea celulelor in crae materialul genetic este egal distribuit in celulele nou formate, iar celulele sexuale se multiplica prin meioza caz in care celulele nou rezultate vor avea jumatate din materialul genetic al celulelor mature.

In functie de capacitatea de diviziune a celulelor tesuturile se pot clasifica in :

- tesuturi cu capacitate mare de diviziune ( maduva hematogena, epiderma)

- tesuturi care contin celule care isi pierd capacitatea de diviziune ( miocardul SNC)

- tesuturi ale caror celule au capacitate redusa de diviziune ( tesutul hepatoc)

Aceasta crestere se caracterizeaza prin cresterea dimensiunii organismului si poate fi usor de urmarit ( talie, greutate)

Dezvoltarea este o notiune mai complexa care implica o modificare calitativa care duce la o perfectionare continua a organismului in evolutia struturala si functionala a acestuia.

In urma primei diviziuni celulare unele celule evolueaza catre un anumit tip de celule specializate. Aceasta evolutie are loc sub actiunea unor factori extrinseci numiti inductori. Ei vor stabili pentru aceste celule un anumit parcurs evolutiv si vor actiona numai daca celulele le permit acest lucru.

Din punct de vedere geneic diferentierea celulara inseamna represarea unui numar variabil de gene in functie de tipul de celule specializate.

Evaluarea dezvoltarii este mult mai dificil de facut decat evaluarea cresterii . In practica curenta se folosesc niste parametrii functionali:

- aprecierea tolerantei digestive in raport cu varsta

- rezistenta la infectii

- maturizarea neurologica unde urmarim reflexele tranzitorii (arhaice, reflexul de sortare) care dispar dupa o anumita perioada

- postura, tonusul muscular , dezvoltarea limbajului, comportamentul social, dezvoltarea intelectuala, dezvoltarea motorie.