Cursuri și Teme CAPI

Prin noţiunea de "reţea" se înţelege o grupare de terminale autonome (nici unul dintre ele nu are funcţii de control asupra celorlalte) care sunt interconectate pentru a putea face schimb de informaţii între ele. Reţelele moderne de bandă largă cu integrarea serviciilor (B-ISDN = "Broadband Integrated Service Digital Network") oferă suport universal pentru o multitudine de tipuri de servicii (voce/date/texte/imagini). Din acest motiv, noţiunea de "terminal" poate avea accepţiuni foarte diverse, plecând de la un telefon şi ajungând la o sursă de semnal de televiziune de înaltă definiţie (HDTV="High Definition Television").[B.C.-95]

Din punctul de vedere al întinderii geografice, reţelele pot fi împărţite în trei categorii: reţele locale (până la 10 km) numite LAN ("Local Area Network"), reţele larg răspândite geografic (10 km-100 km) numite MAN ("Metropolitan Area Network") şi reţele interconectate (mai mult de 1000 km) numite WAN ("Wide Area Network").

Toate aceste tipuri de reţele respectă următoarea structură: există o serie de terminale interconectate cu ajutorul unor comutatoare ce asigură îndrumarea mesajului de la sursă la destinaţie, aşa cum se prezintă în figura 1.1.

Figura 1.1: Structura generală a unei reţele de telecomunicaţii

Reţeaua de comunicaţii este formată din două părţi distincte: liniile de transmisie şi elementele de comutaţie. Elementele de comutaţie sunt calculatoare specializate pentru a îndruma traficul între o linie de intrare în comutator şi o linie de ieşire. Aceste comutatoare se numesc "noduri de comunicaţie" .

Comunicaţiile într-o reţea se pot face în două feluri:

-punct la punct;

-cu difuzare;

În primul caz, informaţia de la terminalul sursă la terminalul destinaţie este dirijată de către nodurile de comunicaţie pentru a străbate liniile care unesc sursa şi destinaţia. Pachetul cu date este preluat de către fiecare nod de pe parcurs şi reexpediat pe următorul tronson al legăturii. Celelalte terminale nu au acces la datele transmise, întreaga responsabilitate pentru corecta rutare revenind nodurilor de comunicaţie.

Sistemul cu difuzare presupune existenţa unui mediu comun pentru toate terminalele. Acestea au responsabilitatea de a "extrage" pachetele ce le sunt destinate. Cea mai mare parte a reţelelor locale (de tip token-ring, token-bus) sunt de acest tip.

Figura 1.2: Tipuri particulare de reţele

Reţelele prezentate în figurile 1.2 (a) şi (b) sunt de tipul "punct-la-punct", iar cele din figurile 1.2 (c) şi (d) sunt cu difuzare.