Balanța de Plăți Externe

Importanţa balanţei de plăţi pentru dinamica economiilor mici şi deschise a devenit unul din subiectele cele mai dezbătute în ultimele decenii. Principalele controverse privesc rolul contului curent şi finanţarea acestuia în dinamica economiilor naţionale atît în ceea ce priveşte creşterea economica în sine, cît şi pentru fluctuaţiile acesteia.

În activitatea financiar-valutară a unei ţări intervin o serie de operaţiuni din care unele măresc venitul naţional, iar altele îl micşorează, de aceea este neapărat necesar de a se menţine un echilibru între cele două genuri de operaţiuni pentru a nu ajunge la pierderi de venit naţional.

Echilibrul valutar este o componentă a echilibrului general economic. Echilibrul valutar se realizează în cazul în care există o echivalenţă între încasările şi plăţile în valută, a unei ţări, într-o perioadă de timp determinată. Echilibrul total se referă la egalitatea generală a încasărilor şi plăţilor în valută:

Ex + Cr.pr. = Im + Cr.ac.

Calitatea echilibrului valutar constă în realizarea lui prin cât mai puţine credite, adică să nu apară ca realizat prin contractarea unei datorii în străinătate. Echilibrul valutar trebuie astfel realizat încât să permită importul de materii prime, servicii. tehnologii etc. necesare progresului economic, fără consum prea mare de valută.

Instrumentul care reflectă şi în acelaşi moment serveşte la realizarea echilibrului valutar este Balanţa de Plăţi Externe.

1. Balanţa de plăţi externe: concept, rol, structură, indicatori, factori de influenţă.

Poziţia unei economii naţionale în raporturile ei cu restul lumii poate fi rezultatul a două abordări diferite ale acestor raporturi. Daca se au in vedere fluxurile dintre rezidenţi şi nerezidenţi, documentul care le rezumă este balanţa de plăti externe (BPE); daca se are în vedere stocul de creanţe şi angajamente financiare ale economiei, documentul întocmit este poziţia investiţională internaţională (PII ) care mai este cunoscută sub denumirea de balanţa creanţelor şi angajamentelor externe.

Balanţa de plăţi externe reprezintă un tablou statistic sub formă contabilă care înregistrează sistematic ansamblul fluxurilor reale, financiare şi monetare intervenite între rezidenţii unei economii şi restul lumii, în cursul unei perioade (de regulă un an) [FMI, "Balance of Payements Manual", Ed. 5, 1994].

Obiectul balanţei de plăţi îl constituie tranzacţiile şi, de aceea, aceasta include mai degrabă fluxuri, decît stocuri Astfel, balanţa de plăţi conţine evenimente economice care se petrec într-o anumită perioadă de timp şi nu totaluri ale activelor şi pasivelor economice care există la un moment dat.

Elaborarea balanţei de plaţi se bazează pe un set de reguli care definesc agenţii, natura tranzacţiilor şi modalitatea de înregistrare a acestora. Distincţia dintre agenţii rezidenţi şi nerezidenţi constă în centrul principal de interes al activităţii lor. Ca urmare, pentru a fi considerată rezidentă a unei economii, o entitate economica trebuie sa aibă un centru de interes economic în acea economie. Se considera că centrul de interes economic al unei persoane fizice sau juridice se află într-o ţară atunci cînd aceasta are plasamente (sediu, loc de fabricaţie etc.) pe teritoriul economic al ţării respective, unde (sau de unde) s-a angajat (sau intenţionează să se angajeze) în activităţi sau tranzacţii economice, pe o perioada de timp nedefinită sau pe o perioada finită.

Tranzacţiile, în marea lor majoritate între rezidenţi şi nerezidenţi, se referă la fluxurile economice care reflectă crearea, transformarea, schimbul, transferul sau stingerea unei valori economice şi care presupune schimbarea de proprietate asupra bunurilor sau a drepturilor financiare, prestarea de servicii sau disponibilizarea de forţă de munca şi capital.

O însemnătate deosebită se atribuie preţului la care se înregistrează tranzacţiile şi momentului înregistrării tranzacţiilor.

Evaluarea tranzacţiei se face la preţul pieţei, preţ care este definit, conform metodologiei Fondului Monetar Internaţional, ca fiind suma de bani pe care un potenţial cumpărător o plăteşte pentru a achiziţiona ceva de la un potenţial vânzător, în condiţiile în care ambii parteneri sunt părţi independente, iar considerentele care stau la baza tranzacţiei sunt strict comerciale.

Momentul înregistrării tranzacţiei este, conform metodologiei Fondului Monetar Internaţional, momentul în care are loc transferul de proprietate.

Caseta 1. Concepte metodologice importante utilizate la elaborarea BPE , :

rezident / nerezident

teritoriu economic

fluxuri reale / fluxuri financiare

Printre cele mai utilizate forme de balanţă de plăţi externe sunt:

Balanţa de plăţi globală înregistrează toate operaţiunile economice ale unei ţâri cu restul lumii;

Balanţa de plăţi regională înregistrează toate operaţiunile economice ale unei ţâri cu un grup de ţâri, uniune economică sau monetară;

Balanţa de plăţi bilaterală înregistrează operaţiunile economice între două ţări;

Balanţa de plăţi program este varianta proiectată pe un orizont de timp viitor, proiecţiile referindu-se în principal la contul curent şi la investiţiile nete în economic. în funcţie de valorile proiectate se va determina necesarul de resurse pentru a acoperi eventualele deficite de cont curent şi care se pot obţine din credite externe sau din activele de rezervă;