Extras din curs
OBIECTIVE PROPUSE
însusirea notiunilor de inflatie, deflatie, dezinflatie si masuri antiinflationiste;
cunoasterea aspectelor esentiale referitoare la cererea si oferta de moneda;
întelegerea modului de manifestare a echilibrului monetar în strânsa corelatie cu echilibrul
real;
analiza inflatiei, ca forma a dezechilibrului monetar, cunoasterea principalelor modalitati
de cuantificare ale acesteia, cunoasterea formelor inflatiei;
cunoasterea mecanismului inflatiei si a politicilor antiinflationiste în România.
6.1. Echilibrul monetar
6.1.1. Caracteristicile cererii si ofertei de moneda
6.1.2. Schema realizarii echilibrului monetar
6.2. Inflatia – forma a dezechilibrului monetar
6.2.1. Abordari cantitative ale inflatiei
6.2.2. Forme ale inflatiei
6.2.3. Dezinflatia, deflatia si politici antiinflationiste
Test de autoevaluare
Bibliografie
CAPITOLUL 6
6.1. Echilibrul monetar
Dupa criza economica din anul 1929, politica monetara a fost considerata, o lunga
perioada de timp, de importanta minora, constatându-se ca bancile centrale nu dispun decât de
mijloace limitate pentru “gestionarea” eficienta a masei monetare . Aceasta optica referitoare la
politica monetara s-a accentuat în conditiile manifestarii unei inflatii sporite. Într-un asemenea
context, diferite teorii monetare si-au orientat analiza spre vasta problematica a echilibrului
monetar, situat la intersectia dintre cererea si oferta de moneda.
6.1.1. Caracteristicile cererii si ofertei de moneda
6.1.1.1. Cererea de moneda
Se explica prin functiile pe care le îndeplineste moneda si prin utilitatea pe care o
prezinta pentru detinatori. Analiza cererii de moneda, consta în cautarea motivelor care îi
determina pe agentii economici sa detina moneda.
Din punct de vedere teoretic, exista urmatoarele contributii la întelegerea motivelor care
determina cererea de moneda:
a) Analiza clasica a cererii de moneda se bazeaza pe teoria cantitativa a cererii de moneda.
Aceasta are ca punct de plecare ecuatia schimburilor lui Fisher, care a permis, ulterior,
constructia ecuatiei Scolii de la Cambridge.
Ecuatia schimburilor a lui Fisher arata ca volumul de moneda M, multiplicat cu viteza
de circulatie a monedei V, este egal cu valoarea tranzactiilor pT, în care p este un indice de pret,
iar T este volumul tranzactiilor, în termeni reali, masurate în preturi ale perioadei de baza.
MV = pT
Aceasta ecuatie nu poate exprima teoria cantitativa a monedei, decât daca exista o
legatura cauza-efect între fenomene, respectiv daca moneda în circulatie (cauza) are o actiune
directa, exclusiva si nereversibila asupra nivelului mediu al preturilor.
Ecuatia Cambridge. Teoria cantitativa a monedei poare fi transformata într-o teorie a
cererii de moneda, presupunând ca viteza de circulatie este determinata de factori institutionali si
ca este posibil ca, între un termen scurt de timp, aceasta sa devina constanta. Un astfel de punct
de vedere si-a gasit expresia într-o noua forma a ecuatiei schimburilor, care este cunoscuta sub
denumirea de echilibru al lichiditatilor sau “ecuatia Cambridge”.
M = KpR, în care K reprezinta inversul vitezei de circulatie a monedei si
poate fi interpretata ca durata medie a perioadei în care moneda este conservata între
tranzactii. Aceasta interpretare pune accentul pe rolul monedei, în calitate de mijloc de schimb,
si implica ideea ca moneda sa fie detinuta numai pentru finantarea tranzactiilor.
b) Analiza Keynesiana a cererii de moneda
Analiza cererii de moneda propusa de catre Keynes pune accentul pe rolul monedei ca
rezerva a valorii si distinge o cerere de moneda “speculativa” si o cerere de moneda în vederea
realizarii tranzactiilor.
Cererea de moneda (M1) cu scopul de încasari pentru tranzactii variaza odata cu nivelul
PIB. Atunci când acesta creste este necesara mai multa moneda pentru satisfacerea necesitatilor
agentilor economici, în vederea realizarii de tranzactii: daca venitul national scade, atunci si
necesarul de moneda se diminueaza. Cererea de moneda (M1) este afectata într-o masura
neglijabila, de influenta costului monedei sau de rata a dobânzii, fiind o functie (L1) de o singura
variabila:
M1 = L1(R), în care R este venitul national sau PIB
Daca analiza se realizeaza pe o perioada scurta de timp, atunci R poate fi considerat
stabil, si deci si M este stabil.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Echilibru Monetar si Inflatia.pdf