Teorii și Politici Monetare

1. INTERVENTIA STATULUI ÎN ECONOMIE SI POLITICA ECONOMICA

Experienta istorica a demonstrat necesitatea interventiei statului în economie în scopul prevenirii si atenuarii dezechilibrelor economice, al apropierii extremelor în ciclurile de dezvoltare si al asigurarii unei dezvoltari stabile si de durata.

Politica economica reprezinta forma sub care se realizeaza aceasta interventie si ea se compune din:

(i) definirea obiectivelor urmarite într-o anumita perioada;

(ii) instrumentele si mecanismele utilizate de stat pentru a interveni;

(iii) cadrul institutional în care se actioneaza.

Întrucât în lumea contemporana asistam la o diversitate de obiective, precum si de instrumente, mecanisme si institutii implicate, în mod frecvent se utilizeaza pluralul de politici economice.

1.1 Economii planificate centralizat versus economii de piata

Orice sistem economic trebuie sa asigure utilizarea eficienta a resurselor atât pe termen scurt cât si pe termen lung si distributia echitabila a venitului national.

Teoriile economice bazate pe principiul “mâinii invizibile”, principiu lansat de Adam Smith sustin faptul potrivit caruia functionarea competitiva a pietelor poate asigura o alocare eficienta a resurselor. Acelasi lucru poate fi realizat, în teorie (Lange – Lerner, 1938), si printr-o economie planificata centralizat. La un nivel abstract, pietele si planul sunt cai alternative de organizare si alocare eficienta a resurselor.

Premisele unei functionari neeficiente ale economiei de plan se înscriu pe o plaja larga, începând cu cele politice (inexistenta democratiei si a libertatii individuale), cele de distributie a venitului national (în cazul extrem, un sistem planificat centralizat poate fi îndreptat catre sustinerea unor dictatori) si terminând cu cele referitoare la eficienta economica. Ramânând la un nivel teoretic, principala problema a planificarii centralizate este ineficienta acesteia, datorata complexitatii sarcinilor ce trebuie realizate la nivel central si a imposibilitatii de a avea totalitatea informatiilor necesare acestui proces. Aceasta din urma problema pledeaza în favoarea economiei de piata.

La rândul lor, economiile de piata nu sunt perfecte. De exemplu, înlocuirea unei întreprinderi industriale de stat printr-un monopol privat este cu greu acceptata drept o masura înteleapta, data fiind cerinta reglementarii corespunzatoare a unei asemenea entitati. De asemenea, la un nivel mai general, functionarea eficienta a economiilor descentralizate depinde nu numai de competitie, dar si de buna functionare a institutiilor si a sistemului bancar. În plus, problemele ecologice detin în economiile de piata un rol mult mai important decât în cele planificate.

Un alt fapt avut în vedere la analizarea celor doua sisteme economice, ce a situat economia de piata în avantaj fata de aceea planificata, l-a reprezentat importanta pietelor descentralizate, bazate pe proprietatea privata, în dezvoltarea inovatiilor tehnologice si a progresului tehnic (ca urmare a flexibilitatii crescute cu care acestea se pot adapta la schimbari ale mediului economic si la incertitudini). Pe termen lung economia de piata a dovedit ca dispune de mecanisme interne care asigura modificarea structurii productiei în paralel cu progresul tehnologic si modificarile ce apar în preferintele consumatorilor. În acelasi timp, economia planificata s-a dovedit a fi un sistem economic în care atentia primordiala este acordata îndeplinirii planului si nu satisfacerii cerintelor consumatorilor.

În timp ce economia de piata este orientata catre consumator, economia planificata este orientata catre producator.

Pentru a concluziona, economia planificata s-a dovedit a superioara fi economiei de piata în ceea ce priveste asigurarea locurilor de munca. În cazul alocarii eficiente a resurselor pe termen scurt, dar mai ales pe termen lung, economia de piata s-a dovedit a fi superioara economiei planificate. În termeni relativi, distributia venitului nationala pare a fi aproximativ aceeasi (potrivit statisticilor) în ambele tipuri de sisteme economice. Oricum, ca urmare a faptului ca în sistemele economice bazate pe economia de piata cresterea economica este mult mai rapida, venitul national de distribuit este semnificativ mai mare în termeni absoluti în economiile de piata decât în economiile planificate centralizat.

1.2 Economiile planificate centralizat

În sistemele economico - sociale dictatoriale, etatiste, cu economii bazate pe planificare centralizata, statul intervine direct, prin mijloace administrative, în influentarea proceselor economice. Variabilele esentiale - preturi, salarii, productie, acumulare, rentabilitate etc. - sunt stabilite de catre planul central, în baza unor balante materiale primare de echilibru si ramân fixe perioade îndelungate. Pietele sunt practic desfiintate (sau marginalizate), banii sunt un simplu numitor comun al unor variabile planificate iar cererea de consum este dedusa (respectiv impusa) de corelatiile macroeconomice stabilite de puterea dictatoriala.