Teorii și Politici Monetare

INTRODUCERE

Există un consens la nivelul băncilor centrale, al mediului academic şi al publicului larg potrivit căruia stabilitatea preţurilor este benefică, iar politicii monetare ar trebui să îi revină sarcina realizării acesteia. Această recomandare generală este valabilă atât în cazul economiilor industrializate, cât şi în cel al economiilor emergente, deşi în cazul celor din urmă băncile centrale s-ar putea confrunta cu o sarcină mai dificilă, aceea de a răspunde

şocurilor reale şi celor nominale, întrucât pieţele financiare sunt insuficient de mature şi operează cu instrumente mai puţin diversificate. Asemenea şocuri ar putea fi generate de variaţiile neanticipate ale preţurilor alimentelor, energiei şi ale preţurilor administrate şi, nu în cele din urmă, de fluxurile masive de capital. Aceste limitări la adresa eficienţei politicii

monetare fac cu atât mai imperioasă necesitatea implementării unui mix coerent de politici în cazul economiilor emergente. Fără sprijinul altor politici economice, politica monetară ar putea întâmpina dificultăţi în asigurarea într-o manieră sustenabilă a unei inflaţii reduse. Altfel spus, este posibil ca stabilitatea preţurilor să fie realizată în detrimentul altor echilibre macroeconomice, ceea ce se poate dovedi în ultimă instanţă un proces autoreversibil.

Economiile în tranziţie din Europa Centrală şi de Est s-au confruntat cu intrări masive de investiţii străine directe, atât independente de, cât şi asociate procesului de privatizare, precum şi cu investiţii de portofoliu stimulate de diferenţialul semnificativ de dobândă în comparaţie cu economiile avansate. Intrările masive de capital au creat o dilemă pentru autorităţile monetare. Pe de o parte, acestea stimulează dezvoltarea economiei, sprijinind astfel convergenţa reală; ele contribuie, de asemenea, la reducerea presiunilor inflaţioniste pe termen scurt prin efectele pe care le au asupra aprecierii cursului de schimb şi prin orientarea consumului către bunurile comercializabile. Pe de altă parte, datorită aceloraşi efecte asupra

aprecierii cursului de schimb, intrările de capital pot eroda competitivitatea externă a economiei, amplificând astfel dezechilibrele externe, ceea ce conduce la deprecierea monedei şi, în cele din urmă, la o inflaţie mai mare.

În plus, dezechilibrele externe mari sporesc vulnerabilitatea economiei la modificarea percepţiei investitorilor sau la şocurile asociate volatilităţii înalte de pe pieţele externe.

I. PREZENTARE GENERALĂ A BANULUI ÎN ECONOMEI

Procesul de creare a ofertei de bani în economie, ridică următoarele probleme:

1.De ce BC trebuie să controleze oferta de bani a ţării?

2.Are importanţă, pentru economie, ce cont de bani este disponibil?

3.Oferta de bani afectează capacitatea de a realiza ocuparea deplină, stabilirea preţurilor şi alte obiective macro-economice?

Atât în vremea războiului, cât şi în vreme de pace, cantitatea de bani aflată în circulaţie, va influenţa valoarea banilor pe piaţă. Mai mult, accesul la credite (împrumuturi bancare) reprezintă un determinant de bază al comportamentului de cheltuire. Prin urmare, controlul asupra ofertei de bani presupune capacitatea de a influenţa rezultatele macroeconomiei.

Politica monetară vizează studiul următoarelor aspecte.

- relaţia dintre oferta de bani şi cererea globală;

- modul în care BC utilizează controlul pe care îl deţine asupra ofertei de bani pentru a influenţa rezultatele macroeconomice.;

- eficienţa politicii monetare în comparaţie cu cea fiscală.

1.1 Bazele politicii monetare

Prin politica monetară se înţelege, în sens larg, ansamblul de măsuri prin care statul (reprezentat, de regulă, de Banca Centrală şi Trezorerie) acţionează asupra agregatelor monetare şi a activelor financiare în vederea menţinerii lor sub control şi a realizării echilibrului economic sau în vederea orientării activităţii economice într-o anumită direcţie.

Elementele ce definesc politica monetară pot fi grupate astfel:

1. Teoriile economice care au creat cadrul intervenţiei statului prin intermediul banilor şi mersul gândirii monetariste în diferite perioade istorice.

2. Obiectivele politicii monetare, având în vedere diversitatea remarcabilă, chiar în lumea contemporană, a acestor obiective: echilibrul monetar, echilibrul economic general, stabilitatea monedei naţionale, stimularea sau temperarea activităţii economice etc.