Finanțe corporative

CAPITOLUL I

CONŢINUTUL FINANŢELOR

1.1 Finantele publice şi finanţele private

În ţara noastră, ca de altfel şi în alte ţări cu economie de piaţă, finanţele se pot grupa în două mari categorii: finananţe publice şi finanţe private.

Finanţele publice sunt legate de existenţa statului cu instituţiile sale şi unităţile administrativ teritoriale, de procurare a resurselor şi de cheltuielile pe care le efectuează.

Finanţele private sunt legate de existenţa şi funcţionarea diverşilor agenţi economici, , de existenţa băncilor comerciale, a societăţilor de asigurări, de resursele şi cheltuielile acestora.

Finanţele publice comportă fluxuri băneşti efectuate în scopul procurării resurselor statului pentru satisfacerea unor nevoi generale ale societăţii.

Finanţele publice îşi îndeplinesc misiunea lor socială prin funcţiile pe care le exercită: funcţia de repartiţie şi funcţia de control.

Funcţia de repartiţie a finanţelor publice cunoaşte două faze distincte, dar strâns legate între: constituirea fondurilor şi distribuirea acestora.

Prima fază constă în formarea fondurilor de resurse financiare publice.

La constituirea acestora participă:

a) întreprinderile

b) instituţiile publice

c) populaţia

d) persoane fizice şi juridice rezidente în străinătate

Participarea la constituirea fondurilor publice de resurse financiare îmbracă diferite forme: impozite, taxe, contribuţii pentru asigurări sociale, amenzi, penalităţi, redevenţe şi chirii din concesiuni şi închirieri, împrumuturi de stat, dobânzi aferente împrumuturilor acordate, donaţii, ajutoare, alte venituri.

Cea mai mare parte a resurselor financiare sunt mobilizate la fondurile publice cu titlul definitiv şi fără contraprestaţie.

Există însă şi resurse primite cu titlu rambursabil, dar acestea ocupă un loc secundar în totalul resurselor respective.

Astfel, constituirea fondurilor publice se realizează în procesul distribuirii şi redistribuirii produsului intern brut, între diverse persoane juridice şi fizice, pe de o parte, şi stat, pe de altă parte.

Cea de-a doua fază a funcţiei de repartiţie a finanţelor publice constă în distribuirea fondurilor de resurse financiare publice pe beneficiari – persoane fizice şi juridice.

Distribuirea resurselor financiare reprezintă de fapt dimensionarea volumului cheltuielilor publice pe destinaţii, şi anume pentru:

a) învăţământ, sănătate, cultură

b) asigurări sociale şi protecţie socială

c) servicii şi dezvoltare publică şi locuinţe, mediu şi ape

d) apărarea naţională

e) ordine publică

f) acţiuni economice

g) alte acţiuni

h) datorie publică

În cadrul fiecărei destinaţii, resursele se defalcă pe beneficiari, obiective şi acţiuni.

Aceste fluxuri de resurse financiare iau forma cheltuielilor pentru:

a) plata salariilor şi a altor drepturi de personal

b) procurări de materiale şi plata serviciilor

c) subvenţii acordate unor instituţii publice şi întreprinderi

d) transferuri către diverse persoane fizice (pensii, alocaţii, burse, ajutoare, etc.)

e) investiţii

Pe calea cheltuielilor publice se completează astfel resursele financiare ale agenţilor economici, ale instituţiilor publice şi ale persoanelor fizice care servesc pentru dezvoltare sau consum.

Necesitatea funcţiei de control a finanţelor publice decurge din faptul că fondurile de resurse financiare constituite la dispoziţia statului aparţin întregii societăţi.