Impozitele Directe

IMPOZITELE

1.1 Notiunea de impozit. Esenta si rol

Aparitia si evolutia impozitelor poate fi caracterizata ca un proces complex si de durata, început o data cu destramarea comunei primitive, aparitia statului si a proprietatii private, scindarea societatii în clase nominale, dezvoltarea fortelor de productie si a relatiilor marfa-bani.

În economiile moderne, statele colecteaza impozite atât pentru finantarea cheltuielilor, cât si pentru îndeplinirea triplului sau rol de stabilizare, de distribuire si de alocare. De asemenea, impozitele sunt utilizate ca pârghii de interventie în scopul stabilizarii nivelului de ocupare a fortei de munca si a capacitatilor, a preturilor si a balantei de plati, ca si pentru realocare mai eficienta a resurselor din societate.

Pe teritoriul actual al Romaniei, cele mai vechi surse financiare ale statului au fost dijmele, initial un impozit fix în natura pe produsele pamântului, înlocuit ulterior prin dari variate pe fiecare produs, devenite aproape insuportabile prin numar si marime. Impozitul în bani a fost introdus în secolul al XIV-lea sub numele de bir, adica impozitul personal sau capitatia. Abia prin Regulamentul Organic începe organizarea unui sistem fiscal ce instituie forme mai înaintate de impozit, cu impozite directe, cum ar fi: patenta (plata în sarcina negustorilor si meseriasilor), impozitul mobiliar, pe salarii, pe proprietati, precum si cu primele impozite indirecte: vami, monopoluri. Dupa unire si unificarea administrativa a Moldovei cu Muntenia, domnitorul Alexandru Ioan Cuza reformeaza sistemul fiscal existent folosind modelul apusean, în particular cel francez, introducând impozite caracteristice vremii (impozitul funciar, taxa de succesiune, taxa de timbru).

Definitiile date impozitelor sunt multiple, fiecare dintre acestea reflectând pozitia autorilor respectivi în legatura cu criteriile dimensionarii sarcinilor fiscale.

Definitie

În termeni cvasiunanim acceptati, impozitul reprezinta o contributie baneasca obligatorie, cu titlu nerambursabil datorata, conform legii bugetului, de catre persoanele fizice sau persoanele juridice pentru veniturile pe care le obtin pentru bunurile pe care le poseda.

Autoritatea abilitata sa instituie impozite este statul. El îsi exercita acest prerogativ, de regula, prin organele puterii centrale (Parlament), uneori si prin organele administratiei locale (departamente, districte, municipii, comune). În anumite cazuri, dreptul de a stabili si percepe venituri asemanatoare prin continut si functii cu impozitele îl pot avea si unele institutii publice cum sunt: Camera de comert, Camera de industrie, Camera agricola, chiar Biserica. Plata impozitelor nu este benevola, ci are un caracter obligatoriu pentru toate persoanele fizice si juridice care obtin venituri sau detin averi din categoria celor prevazute de Legea finantelor. Caracterul obligatoriu al impozitului rezida în legalitatea acestuia. Efectuarea platii impozitului are loc, deci, prin constrângere (silit), în unele situatii putându-se ajunge chiar la privare de libertate a contribuabilului rau platnic. Daca însa prevederile legii sunt recunoscute, caracterul silit al contributiei nu actioneaza.

În schimbul impozitelor platite statului, contribuabilii nu beneficiaza de un contraserviciu imediat si direct din partea acestuia. Contraprestatii aduc impozitele numai dupa un timp si indirect sub forma de utilitati publice pe care le primesc în schimb platitorii. Aceasta caracteristica le deosebeste de taxe care implica un raport de contraprestatie directa. Din acest punct de vedere, impozitele pot fi considerate preturi anticipate stabilite prin constrângere pentru serviciile guvernamentale; cetateanul, platindu-le, dobandeste dreptul de a pretinde statului servicii publice (nu exista însa echivalenta între impozitul platit pentru finantarea serviciilor publice si cuantumul acestora primite în schimb). Totodata, prelevarile de impozite la fondurile publice de resurse financiare se fac cu titlu definitiv si nerambursabil (nerestituirea este din punct de vedere financiar, caci economic si social, partial, se restituie impozitele sub forma serviciilor publice).

1.2 Categorii de impozite. Elemente comune acestora

A. Clasificarea impozitelor

Exista si se folosesc numeroase impozite. Gruparea lor în clase dupa trasaturi comune constituie o necesitate deopotriva teoretica si utilitara. Pot fi si sunt avute în vedere criterii variate.

a) Dupa forma în care se percep, impozitele se clasifica în:

- impozite în natura: nu sunt specifice activitatii financiare. S-au practicat preponderent în societatile precapitaliste, îmbracând forma prestatiilor si darilor în natura.

- impozite în bani: s-au folosit sporadic în orânduirile vechi. Cunosc mare amploare în capitalism, când relatiile banesti devin predominante, iar serviciile publice se dezvolta. Constituie baza fiscala a statului modern.

b) Dupa obiectul impunerii, impozitele se grupeaza în:

- impozite pe avere: care afecteaza bunurile de natura mobiliara sau imobiliara ale contribuabililor (impozitul pe cladiri, pe terenuri, etc).

- impozite pe venit: care vizeaza veniturile persoanelor fizice sau pe cele ale societatilor comerciale (impozitul pe profit).

- impozite pe consum (cheltuieli): care vizeaza cheltuielile de consum (accizele, taxa pe valoare adaugata).

Aceasta este asa numita clasificare economica. Prezinta mare însemnatate pentru ca arata materia asupra careia se aseaza impozitele (sursa acestora).

c) În functie de scopul urmarit exista:

- impozite financiare (cu caracter fiscal): care se instituie în vederea realizarii de venituri necesare acoperirii cheltuielilor publice. Sunt incluse în aceasta categorie aproape toate impozitele.

- impozite de ordine: introduse cu intentia limitarii unor actiuni sau pentru atingerea unui tel ce nu are caracter fiscal. De exemplu, prin impozite ridicate pe importul unor produse se urmareste protejarea produselor autohtone de concurenta straina; practicarea de impozite mari pe tutun, alcool, etc are ca scop protejarea sanatatii populatiei, si exemplele pot continua.

d) În raport cu frecventa realizarii lor, impozitele pot fi:

- permanente: adica se instituie si se încaseaza periodic, prezinta o anumita regularitate (sunt anuale, trimestriale, lunare, chenzinale, decadale, etc), cuprinzând impozitele obisnuit practicate.

- incidentale (întâmplatoare): se introduc si se percep o singura data (de pilda, impozitul pe averea si câstigul de razboi).

e) Dupa institutia care le administreaza, impozitele se pot clasifica în:

- impozite de stat: care în statele de tip federal sunt ale federatiei, ale statelor, provinciilor sau regiunilor acesteia, iar în statele de tip unitar apartin administratiei centrale de stat. Cele mai numeroase si importante impozite sunt incluse în aceasta categorie.

- impozite locale: care sunt comunale si ale organului teritorial administrativ. Sunt considerate impozite de interes local.

f) În functie de aria de cuprindere a materiei supuse impozitarii, impozitele pot fi grupate în:

- impozite sintetice: care se aseaza asupra ansamblului materiei impozabile apartinând unei persoane fizice ori juridice, fara consideratiuni privind natura componentelor. Avem de a face, în acest caz, cu impozitul general, fie pe venit, fie pe consum (pe cifra de afaceri).