Negociere și Comunicare în Afaceri

CAP. I DEFINIREA, OBIECTIVELE ŞI ROLUL AUDITULUI FINANCIAR CONTABIL

Obiectivul fundamental al contabilităţii îl reprezintă reflectarea imaginii fidele a patrimoniului unei entităţi economice, a poziţiei financiare şi a performanţelor economice ale acesteia. În acest sens în art. 10 din Legea Contabilităţii nr. 82/1991 se menţionează că “documentul oficial de gestiune al unităţii patrimoniale îl constituie bilanţul contabil, care trebuie să fie o imagine fidelă, clară şi completă a patrimoniului, situaţiei financiare şi a rezultatelor obţinute”.

Informaţiile financiar contabile referitoare la poziţia financiară, performanţele economice şi modificarea poziţiei financiare ale unei întreprinderi sunt de altfel cuprinse în Situaţiile financiare anuale.

În prezent atât reglementările contabile în vigoare din România (O.M.F.P. nr. 3055/2009 privind aplicarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene) cât şi Standardele Internaţionale de Raportare Financiară prevăd că Situaţiile financiare anuale trebuie şi cuprindă:

- Bilanţul,

- Contul de profit şi pierdere,

- Situaţia modificărilor capitalului propriu,

- Situaţia fluxurilor de numerar,

- Note explicative la situațiile financiare anuale

îndeplinesc cumulativ două din următoarele condiţii:

- cifra de afacere de până la 7.300.000 euro,

- total active de până la 3.650.000 euro,

- număr angajaţi de până la 50 persoane,

sunt obligate să întocmească Situaţiile financiare anuale simplificate care la rândul lor conţin următoarele elemente:

- Bilanţul

- Contul de profit şi pierdere

- Note explicative la situațiile financiare anuale simplificate

opţional putându-se întocmi şi Situaţia fluxurilor de numerar.

1.1. DEFINIREA ȘI FORMELE AUDITULUI

În ceea ce priveşte noţiune de imagine fidelă, aceasta este strîns legată de situaţiile financiare ale unei întreprinderi, neputându-se disocia de conceptele de:

- regularitate a contabilităţii care asigură acesteia satisfacerea unor necesităţi multiple cum ar fi: necesităţi de gestiune, de informare, de control şi auditare;

- sinceritate a contabilităţii, condiţionată de evaluarea corectă a patrimoniului, luarea în considerare a riscurilor şi a deprecierilor elementelor patrimoniale la închiderea exerciţiului financiar. La rândul ei sinceritatea contabilităţii depinde de cunoaşterea aspectelor referitoare la: reglementările contabile în vigoare, principiile contabile, situaţia patrimonială, etc.

În prezent fenomenele social-economice şi consecinţele lor devin tot mai complexe, ele nemaiputând fi cercetate pentru clarificarea unor anumite aspecte decât cu participarea unor specialişti de înaltă calificare denumiţi experţi; care au o pregătire teoretică superioară, o bogată experienţă practică, fiind recunoscuţi în domeniul respectiv ca persoane de mare autoritate şi competenţă.

Activitatea acestora poartă numele de expertiză, şi se bazează pe cunoştinţele teoretice şi practice acumulate de aceştia în timp. În funcţie de domeniul la care se referă expertizele pot fi: tehnice, medicale, psihologice, grafologice, bancare, contabile.

Expertiza contabilă mai poartă denumirea şi de audit. Etimologia acestui termen este latină şi provine de la cuvântul audire (ascultare). În limba engleză acest cuvânt înseamnă verificare, revizie contabilă a bilanţului.

Ca şi primă definiţie: auditul constă în examinarea profesională a unei informaţii în vederea exprimării unei opinii responsabile şi independente prin raportarea lor la un criteriu (standard) de calitate .

AUDITUL CONTABIL ŞI FINANCIAR constă în verificarea de către un profesionist competent şi independent (cenzor, expert contabil sau contabil autorizat) a Situaţiilor financiare anuale, în vederea exprimării unei opinii asupra informaţiilor financiar contabile cuprinse în acestea.

La rândul lui auditul financiar contabil poate lua următoarele forme:

1. Auditul intern se referă la verificarea corectei aplicări a procedurilor interne stabilite de către conducerea întreprinderii;

2. Auditul extern se referă la verificarea imaginii fidele a patrimoniului, a situaţiei financiare şi a rezultatelor obţinute de întreprinderea respectivă. La rândul lui, auditul extern ia următoarele forme:

a). Audit legal (statutar) cerut de lege şi exercitat de cenzori. Legat de acesta, trebuie făcute următoarele precizări:

- organizarea şi funcţionarea lui este asigurată de către persoana care gestionează patrimoniul;

- este exercitat de către angajaţii celui care gestionează patrimoniul, fiind subordonaţi ai conducerii întreprinderii şi remuneraţi cu un salariu;

- are ca şi scop protejarea valorilor active, promovarea eficacităţii exploatării, respectarea dispoziţiilor date de către manageri, asigurarea fidelităţii şi exactităţii informaţiei contabile.

Auditul statutar este definit ca rezultatul îndeplinirii atribuţiilor privind supravegherea gestiunii întreprinderii, verificarea şi certificarea bilanţului contabil; fiind exercitat de către auditori statutari (cenzori) care examinează şi certifică în totalitate situaţiile financiare anuale potrivit normelor de audit în virtutea unei dispoziţii legale (Legea contabilităţii 82/1991 sau legea societăţilor comerciale 31/ 1990) ca urmare a mandatului primit din partea proprietarilor unităţii patrimoniale (acţionari sau asociaţi).

b). Audit contractual efectuat la cererea agentului economic de către experţii contabili sau contabilii autorizaţi.

Auditul contractual este rezultatul relaţiei contractuale privind executarea lucrărilor specifice de audit (verificarea şi certificarea informaţiilor contabile cuprinse în situaţiile financiare) care se exercită între întreprindere şi auditor (expert contabil, contabil autorizat cu studii superioare, societate de expertiză contabilă, etc.).

Trebuie specificat că în cadrul lucrărilor de audit nu sunt incluse ţinerea contabilităţii pe bază de contract, întocmirea bilanţului contabil, acordarea de asistenţă privind organizarea şi ţinerea contabilităţii, acordarea de consultanţă etc.

La rândul lui, auditul extern, fie că are la bază un mandat (audit statutar) sau un contract (audit contractual) este realizat de către auditori şi se caracterizează prin următoarele aspecte:

- are ca şi scop colectarea elementelor probante pentru exprimarea unei opinii cu privire la regularitatea şi sinceritatea contabilităţii;

- nu urmăreşte obţinerea rezultatelor prevăzute în unele bugete sau rapoarte;

- reprezintă o garanţie pentru terţi că informaţia financiar contabilă prezentată este credibilă;

- auditorul este independent şi este remunerat cu un onorariu.

Activitatea de audit este reglementată de prevederile Legii nr. 31/1990 privind organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale prevederi aflate în concordanţă cu Recomandarea Internaţională de Audit nr.1/1980 a IFAC (International Federation of Accountants) şi cu Directiva a VIII-a a U.E.

Orice profesionist (auditor) care realizează activitatea de audit trebuie să respecte normele codului privind conduita etică şi profesională a experţilor contabili şi a contabililor autorizaţi; norme care la rândul lor se bazează pe următoarele principii:

- independenţa faţă de emitentul (întreprinderea) şi receptorul (utilizatorii) de informaţii financiar contabile, ceea ce permite auditorului efectuarea lucrărilor de audit cu obiectivitate şi integritate;

- competenţa profesională manifestată în realizarea activităţii de audit şi posibilă doar printr-o actualizare la zi a cunoştinţelor teoretice şi practice;

- secretul profesional conform O.G. nr. 65/1994 republicată în 8.01.2008 privind experții contabili și contabilii autorizați;

- realitatea elementelor probante necesare fundamentării opiniilor şi recomandărilor sale.