Impozite Indirecte

IMPOZITELE INDIRECTE

3.1. Caracterizarea generala a impozitelor indirecte

Impozitele indirecte sunt asezate asupra vânzarilor de marfuri si prestarilor de servicii, ceea ce confera acestora caracterul de impozit pe cheltuieli sau de impozit pe consum.

Aceasta ultima formulare decurge din faptul ca suportatorul impozitelor indirecte este consumatorul final. Toti ceilalti agenti economici, inclusiv investitorii, care folosesc un bun sau serviciu include cheltuielile de achizitie a acestora în costul produsului/serviciului pe care ei îl fabrica si îl ofera spre vânzare pe piata. Ei transfera impozitul indirect (inclus în pretul de achizitie) asupra pretului de vânzare a propriului produs/serviciu, astfel încât nu mai suporta acest impozit.

Baza de calcul la impozitele indirecte este pretul bunului, dupa caz, tariful serviciului prestat. Calculul impozitului se face în cote proportionale sau în suma fixa pe produs. În consecinta, la impozitele indirecte nu se practica discriminari în marime dupa puterea contributiva si nici reduceri ori scutiri, sunt aceleasi pentru toti consumatorii aceluiasi bun (serviciu).

Cu toate ca cota de impozit indirect perceput la vânzarea unei anumite marfi (serviciu) este unica indiferent de cumparator, impozitele indirecte afecteaza în masura diferita veniturile populatiei destinate consumului. Categoriile de cumparatori cu venituri mici suporta o sarcina fiscala mai grea comparativa cu cea suportata de cei care dispun de venituri mari. Cu cât venitul este mai mic, cu atât proportia impozitului indirect în acesta este mai mare si invers. Impozitul indirect, asadar, are caracter regresiv, loveste, în principal, pe cei nevoiasi si pe cei cu resurse fixe, el nu cunoaste minimul neimpozabil si nici nu tine seama de situatia personala a cumparatorilor.

Perceperea impozitelor indirecte, cum s-a aratat, are loc la vânzarea marfurilor ori prestarea serviciilor. Aceasta înseamna ca ele sunt cuprinse în preturi, pe care corespunzator le majoreaza. Când cumparatorii transforma veniturile în marfuri, cantitatea pe care ei o obtin este diminuata cu marimea impozitelor indirecte pe care le platesc. Impozitele indirecte, prin urmare determina scaderea veniturilor reale ale acestora (cele nominale nu sunt afectate).

Din cele prezentate, rezulta ca impozitele indirecte se aseaza asupra vânzarilor, dar se percep de la cumparatori. De aici le provine denumirea, în sensul ca se realizeaza prin contributii indirecte (persoana care suporta impozitul este taxata indirect). Plata lor catre stat, de regula, se face de catre agentii economici(industriasi, comercianti, etc.) care însa le recupereaza de la consumatori prin preturi.

Practicarea impozitelor indirecte constituie, incontestabil, cea mai flagranta încalcare a principiului echitatii fiscale. Ele sunt prelevari mascate si nu pot fi cunoscute de suportatori. Sunt putini cei care îsi dau seama cât de mare este partea din cheltuielile lor destinata impozitelor pe consum. Cu toate acestea, se practica în toate tarile, având o arie mai larga ori mai restrânsa de aplicare.. Mai ales în economiile subdezvoltate ponderea lor este mare pentru ca prelevarile asupra veniturilor sunt reduse. Apoi, sunt usor de perceput si au randament fiscal ridicat (mai cu seama în perioadele de avânt economic). Pe de alta parte, se apreciaza ca sarcina fiscala este mai usor de suportat, deoarece plata acestor impozite se face treptat pe masura efectuarii de cumparaturi (totusi, cei cu venituri mici sunt puternic afectati).

Sistemul impozitelor indirecte cuprinde variate prelevari. Se practica frecvent taxele de consumatie, monopolurile fiscale, taxele vamale si diferite alte taxe considerate traditionale. Mai importante, prin contributia la formarea veniturilor bugetare, sunt taxele de consumatie, apar sub mai multe forme.

Schema impozitelor indirecte are configuratia:

A. Taxele de consumatie

Taxele de consumatie sunt impozite cuprinse în pretul de vânzare al marfurilor produse si realizate în interiorul tarii. La plata acestora sunt supuse atât bunurile de consum cât si mijloacele de productie.

Aparute în capitalismul timpuriu, taxele de consumatie au cuprins pe masura trecerii timpului un numar tot mai mare de produse. În present, se impugn aproape toate marfurile vândute, iar cotele taxelor de consumatie au fost majorate.

Taxele de consumatie au un câmp de aplicare diferit de la tara la tara. În orice caz, randamentul lor fiscal este mare. Se mai numesc si impozite pe consum, deoarece se aplica asupra pretului bunurilor care intra în consum si pot fi de doua feluri: pe produs si generale pe vânzari.