Lichiditatea Internațională

Structura lichiditatii internationale

În urma activitatilor de vânzare/cumparare de valuta, precum si a altor valori ce reprezinta o creanta asupra strainatatii (aur, titluri, alocatii în DST), în cadrul economiilor nationale se formeaza un disponibil curent de mijloace banesti cu circulatie internationala. În sensul cel mai larg, acest disponibil reprezinta lichiditatea internationala a unui stat.

Prin lichiditate internationala se întelege:

- în sensul strict = suma rezervelor de devize, valute liber convertibile si aur, detinute de autoritatile valutare ale unui stat

- în sensul larg = suma tuturor miloacelor de plata în relatiile internationale de care dispun la un moment dat, bancile centrale, comerciale si particularii (devize, valute, aur, credite primite, rambursari de credite si dobânzi de încasat ajunse la scadenta).

Rolul principal în administarea lichiditatii internationale, la nivelul fiecarei tari, îl au bancile centrale care detin tezaurul national si actioneaza asupra celorlalte banci din sistem. Lipsa de lichiditate sta la baza practicarii decontarii platilor internationale pe baza de clearing, în relatia dintre anumite tari. Ea este caracteristica mai ales tarilor în curs de dezvoltare, cu moneda neconvertibila sau cu convertibilitate limitata. Lipsa de lichiditate în anumite tari determina contractarea de catre tarile respective a unor datorii externe care duc la îngreunarea dezvoltarii acestor tari.

Lichiditatea internationala poate fi:

- neconditionata = când consta din mijloace de plata alcatuite din valuta, devize liber convertibile si aur, existente în rezerva autoritatilor valutare si care pot fi utilizate în orice moment pentru stingerea obligatiilor de plata în context international;

- conditionata = constituita din mijloace de plata de care autoritatile valutare pot dispune numai în anumite situatii (de exemplu: împrumuturi interguvernamentale, credite obtinute de la Fondul Monetar International, rambursari de credite si dobânzi scadente de încasat).

Din componenta lichiditatii internationale se considera a face parte:

- rezerva valutara = cuprinzând activele detinute de banca centrala a unei tari sub forma de valute, aur, disponibilitati în DST, pozitie creditoare fata de FMI;

- mijloace de plata cu circulatie internationala si titluri usor transformabile în valuta = detinute de bancile comerciale, institutii financiare, agentii economici nonbancari, persoane fizice.

Formarea rezervei valutare internationale

Elementul cel mai important al lichiditatii îl reprezinta rezerva valutara, ca suma a activelor externe detinute de autoritatile unui stat sub forma de:

- aur

- valute în conturi curente si depozite la termen

- DST

- creante asupra FMI

- titluri exprimate în monede convertibile

- alte creante

Pe plan international, rezervele valutare sunt urmarite ca un indicator important, ele caracterizând economiile nationale în privinta credibilitatii financiare si economice. Se considera un nivel corespunzator pentru rezerva valutara acel nivel care poate acoperi nivelul importului tarii respective pentru o perioada de 3-5 luni fara a se apela la alte mijloace de plata; de aceea, fiecare stat, chiar în conditiile unei balante de plati echilibrata, îsi formeaza o rezerva valutara pentru a o utiliza în situatii critice.

Fiecare componenta a rezervelor valutare se formeaza prin operatiuni specifice.

- aurul monetar = provine din achizitiile Bancii Centrale din productia interna a tarii sau de pe piata internationala a aurului, precum si din alte surse (returnari din fondurile de la institutiile internationale, confiscari etc.);

- rezerva în valute = se constituie diferit în functie de gradul de convertibilitate al monedei nationale:

- pentru tarile cu moneda convertibila se constituie pe baza deficitului balantelor de plati ale tarilor emitente ale valutelor de rezerva;

- pentru tarile cu moneda neconvertibila sau cu convertibilitate limitata se constituie din încasarile la export care depasesc platile pentru import, primiri de fonduri financiare si de credit, transferuri, operatiuni de cumparare pe piata valutara.

Rezerva de valute se compune în principal din valutele liber utilizabile, dar si din alte valute cu convertibilitate oficiala care sunt cel mai frecvent utilizate ca mijloace de plata la nivel international. Fiecare tara îsi constituie rezerva de valute prin luarea în considerare a operatiunilor comerciale si necomerciale derulate cu precadere în anumite valute, precum si din valute cu o stabilitate cât mai ridicata astfel încât pierderile generate de fluctuatia cursului valutelor de rezerva sa fie limitate.

- rezerva în DST = are ca provenienta emisiunile FMI si distribuirile sale gratuite catre tarile membre, precum si încasarile ulterioare pentru operatiunile de creditare în cadrul mecanismului DST. Alocarile de DST au la baza contributia fiecarei tari la constituirea resurselor fondului, iar utilizarea DST este legata de posibilitatea folosirii alocarilor de DST pentru procurarea de valute convertibile în vederea onorarii obligatiilor de plata si pentru echilibrarea balantei de plati.

- pozitia creditoare la FMI = se obtine prin mecanismul Drepturilor Obitnuite de Tragere (DOT), care se bazeaza pe structura contributiei fiecarei tari la formarea resurselor FMI:

- 25% din contributie se achita de catre fiecare stat membru în valuta convertibila sau DST (initial aceasta parte putea fi achitata si în aur);

- 75% din contributie este reprezentata de moneda nationala a tarii membre într-un cont pe numele FMI pastrat la Banca Centrala a fiecarui stat membru.

În cazul în care soldul contului în care se înregistreaza contributia la Fond în moneda nationala este mai mic decât nivelul de 75%, apare pozitia creditoare a tarii respective fata de FMI. Astfel, mecanismul DOT presupune ca pentru procurarea mijloacelor de plata exprimate în moneda altei tari membre la Fond se pot efectua trageri asupra partii din contributia pastrata pe numele FMI în moneda tarii partenere.