Extras din curs

Intro prima etapa sistemul monetar international stabilit prin adoptarea principiilor si statutului de la Bretón Woods a functionat corespunzator,schimburile internationale sau amplificat.Fluxurile valutar financiare s-au fluidizat pe seama unor lichiditati de proportii indestulatoare iar o serie de tari si-au consolidat potentialul economic si au dobandit convertibilitate pentru propria moneda in acceptiunea din epoca.

In ciuda unor rezultate notabile sistemul nu a putut continua mai multe fenomene de conjunctura sau aglomerat si efectele lor negative s-au agregat determinand abandonarea succesiva a tuturor regulilor si conventiilor de la Bretton Woods.Din multiple cauze incriminatoare pentru abolirea acestui model de relatie valutar financiare analistii acorda o pondere constanta urmatoarelor:

a) abolirea definitiei in Aur a dolarului american

b) incetarea convertibilitatii in Aur a dolarului

c) trecerea SUA la flotarea generalizata a cursurilor din 1973

De altfel prin statutul modificat al FMI si adoptat in 1978 sau consacrat noi conventii dupa ce mai intai sa oficializat caderea vechiului sistem.Astfel aurul a fost demonetizat,a fost interzisa utilizarea aurului ca etalon si mijloc de plata iar stabilitatea sau fixitatea paritatilor si a cursurilor a fost inlocuita cu flotarea libera a cursurilor.

Sistemul cursurilor flotante si-a facut resimtita rapid efectele notabile sub varietatea domeniilor de manifestare:

- desi nu impune explicit obligativitatea interventiei ori fixitatea cursurilor actiunea pietei a impus dozarea acestei interventii cu deosebire dupa 1985

- coordonarea politicilor macroeconomice a devenit filosofia valutara a societatii moderne iar FMI a dobandit un rol important fiind reconsiderat in atentia si eforturile principalilor state dezvoltate

- instabilitatea pietei valutare a sporit foarte mult ca fenomen integrat si stimulator totodata al instabilitatii generale de pe piata mondiala a schimburilor de toate felurile

Paritatea si valoarea paritara

Valoarea paritara reprezinta continutul valoric al unitatii monetare asa cum este acesta fixat prin legea monetara a tarii respective.Manifestarea valorii paritare poate avea loc intruna din urmatoarele imprejurari:

a) devalorizarea – cand valoarea paritara a unei monede scade brusc si consistent dupa un constant proces de depreciere

b) revalorizarea – cand valoarea paritara creste brus dupa un constant proces de repreciere monetara.

Raportul valoric paritare a unei monede fata de alta moneda ar fi cea mai simpla dintre definitiile pentru paritatea monetara.Cele mai frecvente situatii de diferentiere a paritatii monetare pot fi urmatoarele:

a) Paritatea metalica in Aur si/sau Argint cand cele doua monede raportate sunt la paritate daca si cursul lor corespunde acelei paritati.

b) Paritatea valutara cand cele doua monede au valori paritare exprimate intr-o valuta de regula din categoria monedelor liber convertibile

c) Paritatea conventionala cand raportul valoric intre monede are ca referinta un etalon artificial cum ar fi cazul paritatii in DST.

Concepte privind modificarea valorii paritare

Devalorizarea este intitulata si explicita in seama reducerea legala a valorii paritare a monedei nationale si este defapt oficializarea procesului de depreciere monetara(considerata devalorizare implicita) cu alte cuvinte dupa o continua si constanta depreciere la intervale mai mari de timp are loc devalorizarea ca act eminamente juridic.

Deprecierea monetara ca diminuare a valorii insasi a unei monede poate fi interna si se masoara cu ajutorul indicelui costului vietii sau mai poate fi externa cand se reflecta in evolutia ascendenta a cursului la principalele burse.

Deprecierea interna la randul sau poate fi generala si partiala.

Deprecierea generala apare cand preturile si tarilele cresc insesizabil daca pe ansamblu fapt care face sa se achizitioneze mai putine bunuri ca inainte dar cu o suma identica de moneda ori pe piata raman marfuri cu acelasi pret ca inainte dar de calitate inferioara.

Deprecierea partiala in sensul ca moneda se depreciaza doar la unele marfuri si numai intro anumita perioada.

Deprecierea externa este cauza pentru o varietate de fenomene dramatice din economie inclusiv a deprecierii interne.Semnificatia sa tehnica este ca pentru o suma data de moneda straina (de referinta) se va cheltui o suma mai amre de moneda nationala(depreciata)

Dintre formele frecvente de devalorizare o importanta aparte in contextul actualei economii romanesti ca economie deschisa si de proportii mijlocii o are devalorizarea care paote fi:

a) Defensiva cand se omologheaza oficial prevederea pietei de cumparare externe a monedei nationale ca urmare a unei inflatii prelungite.

b) Ofensiva cand printro atare operatiune se urmareste stimularea exporturilor daca intre monedele implicate exista raporturi paritare efective.

Ar mai trebui mentionata devalorizarea partiala la care a fost supusa moneda romaneasca in toamna anului 1990 cand vechea valoare paritara a monedei a fost redusa brusc pe cale administrativa fata de valoarea dolarului (de la 22lei/$ prin devalorizarea leului sa ajuns la cursul de 35lei/$).

Efectele negative ale devalorizarii se restrang deopotriva in interior chiar daca aparent ea paote avantaja debitorii si ar putea induce iluzia unei stabilitati monetare atunci cand se produce dupa o inflatie indelungata si mai poate aparea deopotriva si in exterior pentru ca influenteaza importul de inflatie in cazul in care acea tara este dependenta economic de importuri.

Revalorizarea reprezinta rezultatul unui act normativ,o reforma monetara prin care se majoreaza valoarea paritara a monedei exprimata intrun etalon.Desi determina intarirea cursului oficial al monedei nationale revalorizarea vine dupa un proces constant de reapreciere monetara adica de crestere interna si externa a puterii de cumparare a monedei nationale care nu intotdeauna inseamna efecte pozitive,deopotriva scumpirea monedei nationale face ca si exporturile tarii sa se scumpeasca in contrasens cu importurile acelei tari si in detrimentul echilibrului din balata de plati externa.

In cuprinsul prezentei precizari este nimerita si mentionarea practicii de dumping valutar,expresie folosita pentru concurenta neloiala de pe piata valutara fenomen supranumit si razboiul monedelor.Fie ca este o devalorizare sau o revalorizare a monedei operatiunea se aplica pentru a patrunde pe alte tari prin inlaturarea fortata a concurentei prin protejarea fata de aceasta.

Partenerii afectati isi manifesta adesea reactiile prin masuri punctuale anti-dumping.Din aceste motive dumping-ul trebuie aplicat cu mare atentie,eficienta sa avand viabilitatea scontata numai daca preturile externe afecteaza cu intarziere consturile interne reale ale bunurilor exportate si numai atata timp cat tarile partenere intarzie contramasurile.

Titulatura oficiala pentru dumping valutar a fost de subevaluarea valutara,un concept lansat in deceniul 6 in legatura cu marca vest germana si yenul japonez ,monede puternic subevaluate pentru a diminua valoarea considerabila a activelor din balantele de plati ale respectivelor tari de emisiune.

Prin insasi prevederile statutare ale modelului Bretton Woods ,FMI a interzis explicit practica devalorizarii si a deprecierii competitive a monedelor insa in realitate ambele proceduri s-au aplicat pe scara larga in ciuda efectelor daunatoare pe care le provoaca.