Obiectul, conținutul și funcțiile finanțelor publice

OBIECTUL FINANTELOR PUBLICE

In vorbirea curenta ca si in literatura de specialitate, se folosesc mai multe expresii din familia cuvantului finante, in sensuri apropiate sau diferite. Cuvantul “finante” isi are originea de la cuvantul latin “finatio” – plata in bani. In present, economistii acorda termenului de “finante” mai multe intelesuri, mai frecvente fiind:

a) fonduri banesti la dispozitia statului, prelevate in scopul indeplinirii functiilor si sarcinilor sale;

b) bani si bunuri pt functionarea institutiilor publice;

c) totalitatea resurselor si a sarcinilor care se refera la activitatea institutiilor publice;

d) mijloace de interventie a statului in economie;

e) finantele – ansamblul activitatii desfasurate in sectorul public al economiei, inclusiv administrarea finantelor publice si politicile financiare;

f) finantele – relatii sociale, de natura economica, care apar in procesul constituirii fondurilor publice de resurse banesti si al repartizarii acestora in scopul satisfacerii nevoilor generale ale membrilor societatii.

Vorbind despre relatiile financiare, trebuie facuta distinctie intre finantele publice si finantele private. In primul rand, expresia de finante publice este asociata cu statul, unitatile administrativ-teritoriale si alte institutii de drept public in legatura cu veniturile, cheltuielile, imprumuturile si datoria acestora.

Unitatile administrativ-teritoriale: nivel 1 - judete (41 judete), nivel 2,3 - orase, municipii, sate, comune. Codul Siruta reprezinta codul pt fiecare judet (codul PH - 29, Ploiesti – 130534)

In schimb, finantele private sunt asociate cu relatiile intreprinderilor economice, bancilor, societatilor de asigurare, in legatura cu resursele si cheltuielile acestora, cu imprumuturile primite sau acordate, cu creantele de incasat si obligatiile de plata precum si cu asigurarile si reasigurarile.

In al doilea rand, resursele financiare publice se procura in cea mai mare parte prin masuri de constrangere si numai intr-o mica proportie pe baze contractuale. In schimb, finantele private se procura pe baze contractuale prin confruntarea pe piata a cererii cu oferta. In al treilea rand, finantele publice sunt destinate satisfacerii intereselor generale ale membrilor societatii, in timp ce finantele private sunt destinate obtinerii de profit de catre intreprinzatori. Gestiunea finantelor publice este supusa dreptului public, in timp ce gestiunea financiara a intreprinderilor se supune normelor dreptului comercial. Relatiile financiare publice se aseamana cu relatiile financiare private prin faptul ca ambele se confrunta cu probleme de echilibru financiar.

CONTINUTUL ECONOMIC AL FINANTELOR PUBLICE

Existenta celor doua tipuri de finante, publice si private, este determinata de existenta in economie a diferitelor categorii de nevoi:

a) nevoi cu caracter individual;

b) nevoi cu caracter social (colectiv);

c) nevoi cvasipublice (semipublice).

Nevoile individuale sunt acele nevoi care depend de preferintele fiecarui om si difera in functie de varsta, sex, ocupatie, mediul social, zona geografica, etc. Nevoile individuale se satisfac pe seama bunurilor private care se afla in cantitati limitate din cauza marimii date a factorilor de productie si a cererii consumatorilor. Bunurile private sunt concurentiale si divizibile si se procura prin mecanismul pietei din bugetele individuale (contra cost).

Nevoile colective (cu caracter social) sunt acele nevoi care pot fi satisfacute pe seama unor activitati (servicii) organizate de autoritatile publice in domenii cum sunt:

- apararea nationala,

- mentinerea ordinii interne,

- protectia mediului,

- protectia sociala etc.

Nevoile colective se satisfac pe seama bunurilor publice, respectiv acele bunuri de care beneficiaza intreaga colectivitate, toti membrii societatii, indifferent daca au contribuit sau nu la constituirea acestor fonduri (aparare nationala, ordine publica, iluminat public – beneficiem toti din contributia noastra). Bunurile publice au un caracter indivizibil si neconcurential.

Nevoile cvasipublice (semipublice) sunt acele nevoi ale membrilor societatii, care pot fi satisfacute alternativ, fie pe seama bunurilor private, fie pe seama bunurilor publice (invatamantul, sanatatea, cultura).

Finantele sunt relatii economice exprimate valoric, care apar in procesul rapartitiei PIB in legatura cu satisfacerea nevoilor collective ale societatii (relatii financiare in general).

Act. ec. => PIB ≡ VAB

De precizat ca relatiile financiare au o sfera mai restransa decat relatiile banesti deoarece include numai relatiile banesti care implica un transfer de valoare, nu sip e cele care presupun o schimbare a formei valorii.

Bani→Bani

↑Bani→ Marfa→Bani

MECANISMUL SI POLITICA FINANCIARA

Pentru realizarea functiilor sale, statul trebuie, pe de o parte, sa constituie fondurile financiare necesare iar, pe de alta parte, sa le repartizeze pe diferite categorii de beneficiary, ceea ce reprezinta componente ale politicii financiare.

Fiecare economie nationala are propriul sau mecanism de functionare, mecanism care difera de la o tara la alta, in functie de cativa factori:

- forma predominanta de proprietate asupra mijloacelor de productie (proprietate privata sau publica);

- sistemul de conducere al economiei (economie planificata sau centralizata, economie de piata).

Mecanismul economic reprezinta ansamblul metodelor si instrumentelor de conducere si reglare a economiei nationale de catre factorii de decizie ai societatii, impreuna cu obiectivele ce guverneaza aceasta conducere si intregul sistem organizational prin care se realizeaza.

In cadrul mecanismului economiei nationale, statul utilizeaza anumite componente pt a influenta activitatea ec., fie prin finantarea unor obiective sau actiuni pe seama resurselor publice, fie prin utilizarea unor instrumente economico-financiare. De asemenea, statul creeaza cadrul institutional si juridic necesar acestor activitati. Totalitatea acestor componente de natura financiara formeaza mecanismul financiar.

Componentele principale ale mecanismului financiar sunt:

1. sistemul financiar

2. parghiile financiare

3. metodele administrative de conducere in domeniul finantelor publice

4. cadrul juridic

5. cadrul institutional