Planificare Fiscală

Tema 1 Planificarea şi prognozarea fiscală noţiuni generale

1. Noţiuni conceptuale cu privire la organizarea procesului fiscal

2. Esenţa, structura şi metodele planificării şi prognozării fiscale

1. Noţiuni conceptuale cu privire la organizarea procesului fiscal

Procesul fiscal este o parte componentă a procesului bugetar, reglementată de normele de drept existent, şi reprezintă activitatea instituţiilor puterii de stat centrale şi locale, care ţine de: determinarea conceptului constituirii, structurii şi nivelului veniturilor bugetare; modificarea sistemului de impozite şi taxe existent, a obiectului impunerii, componenţei materiei impozabile şi a cotelor fiscale; formarea legislaţiei fiscale; elaborarea şi executarea planurilor de mobilizare a plăţilor fiscale la buget şi în fondurile extrabugetare, precum şi controlul executării şi respectării legislaţiei fiscale.

Procesul fiscal reprezintă activitatea statului în organizarea mecanismului de impozitarea şi asigurarea îndeplinirii lui.

Noţiunea de „proces fiscal” este mai largă decât noţiunea de „impunere”, deoarece include nu numai stabilirea, aplicarea şi perceperea impozitelor, ci şi activitatea de formare şi funcţionare a aparatului ce administrează sistemul fiscal. Procesul fiscal include mai multe componente şi are drept scop:

-Formarea sistemului fiscal al statului prin stabilirea şi aplicarea impozitelor şi determinarea corelaţiei dintre ele (armonizarea sistemului fiscal);

-Determinarea competenţelor publice ce au atribuţii de administrare fiscală şi redistribuirea funcţiilor lor;

-Asigurarea funcţionării eficiente a sistemului de organe fiscale specializate;

-Organizarea şi efectuarea controlului asupra respectării legislaţiei fiscale;

-Organizarea procesului de colectare a impozitelor, atât prin achitare sinestătătoare de către contribuabili, cât şi prin utilizarea metodelor de executare silită a obligaţiilor fiscale;

-Menţinerea regimului de respectare a legislaţiei fiscale prin aplicarea sancţiunilor fiscale ş.a.

Procesul fiscal se efectuează prin metode şi tehnici specifice structurii sistemului fiscal al statului. Metodele de bază ale efectuării procesului fiscal sunt:

• Stabilirea şi introducerea impozitelor;

• Ţinerea evidenţei contribuabililor;

• Ţinerea evidenţei obiectelor impozabile pe tipuri de impozite;

• Organizarea reţinerii impozitelor la sursa de obţinere a venitului;

• Efectuarea controlului asupra respectării legislaţiei fiscale atât de către contribuabili, cât şi de către cei care administrează sistemul fiscal şi cei care intermediază relaţiile fiscale;

• Organizarea lucrului în organele fiscale;

• Aplicarea sancţiunilor fiscale, ş.a.

În organizarea procesului fiscal statul se conduce de obiectivele propuse de politica fiscală. Mecanismul fiscal permite de a corela relaţiile fiscale, bazându-se pe dreptul fiscal şi principiile de impozitare utilizate de fiecare stat.

Procesul fiscal reprezintă reglementarea în baza normelor de drept a unei părţi a procesului bugetar, ce reprezintă activitatea organelor puterii de stat, a administraţiei locale şi a participanţilor la relaţiile fiscale în vederea stabilirii unei concepţii de formare a structurii şi volumului veniturilor de stat, perfecţionării sistemului fiscal existent, a legislaţiei fiscale, elaborării şi îndeplinirii planului mobilizării încasărilor fiscale la buget şi în fondurile extrabugetare, precum şi controlul asupra executării şi respectării legislaţiei fiscale.

După cum se ştie, sistemul fiscal este creat în concordanţă cu structura social-politică a societăţii, tipul statului, obiectivele acestuia, scopul final acceptat şi politica economică realizată. Odată cu constituirea sistemului fiscal este deosebit de importantă alegerea tipului impozitelor, metodelor de gestionare a acestora, adică a mecanismului fiscal concret.

Mecanismul fiscal reprezintă totalitatea normelor organizatorico-juridice, a metodelor şi formelor administrării sistemului fiscal prin intermediul instrumentelor specifice.

Mecanismul fiscal contribuie la stabilirea unui echilibru între interesele corporative ale statului şi interesele agenţilor economici.

În gestionarea mecanismului fiscal statul urmăreşte câteva direcţii de bază:

• Formarea sistemului fiscal al statului prin stabilirea şi introducerea impozitelor şi deteminarea corelaţiei dintre aceste impozite (armonizarea sistemului fiscal);

• Delimitarea atribuţiilor organelor de stat în domeniul impozitării şi distribuirea împuternicirilor în sfera dată;

• Formarea unui sistem de organe fiscale specializate şi asigurarea funcţionalităţii lor;

• Organizarea şi efectuarea controlului fiscal asupra respectării legislaţiei fiscale;

• Realizarea procesului de colectare a impozitelor

• Sancţionarea celor care nu-şi îndeplinesc obligaţiile fiscale;

Astfel, putem delimita 3 elemente funcţionale ale mecanismului fiscal:

1. planificarea fiscală

2. reglementarea fiscală

3. administrarea fiscală

Planificarea şi prognozarea fiscală sunt elementele principale ale mecanismului fiscal. Problema de bază a planificării şi prognozării fiscale este asigurarea parametrilor calitativi şi cantitativi ale bugetului statului, reieşind din concepţia fiscală elaborată şi aprobată.

Această sarcină se înfăptuieşte atât pentru un an fiscal (planificarea fiscală) cât şi pentru o perioadă mai îndelungată (prognozarea fiscală).

La elaborarea sarcinilor bugetare curente privind impozitele, estimarea prelevărilor fiscale trimestriale se rezolvă probleme de ordin tactic.

Prognozarea fiscală, în acest caz, se bazează pe rezultatele cercetărilor ştiinţifice, datele dărilor de seamă sintetizate şi cele analitice, obţinute în procesul îndeplinirii obligaţiilor fiscale curente.

Planificarea fiscală este o parte componentă a procesului bugetar, deoarece se bazează pe aceeaşi informaţie.

În multe ţări elaborarea prognozelor fiscale pentru perspectiva apropiată include:

-evaluarea veniturilor proprietăţii administrativ-teritoriale, a necesităţilor tehnice de reînnoire a domeniilor de specializare a raionului, a bazei de resurse a raionului, participarea teritoriului la operaţiile de import-export ş.a.

-prognozarea volumului încasărilor fiscale luând în consideraţie ritmul creşterii economice a unităţilor administrativ teritoriale.

-Stabilirea mărimii deficitului bugetar, a nivelului inflaţiei, a indicatorilor de piaţă.

Pentru elaborarea şi funcţionarea reuşită a sistemului planificării fiscale este necesar de creat anumite premise:

- De cadru, adică acordul conducerii să realizeze funcţiile planificării fiscale pe baza scopurilor bine determinate, precum şi a principiilor de management;

- Organizaţionale, adică capacitatea organizării sistemului planificării fiscale;

- Informaţionale, care presupun prezenţa tehnologiilor necesare pentru colectarea, prelucrarea şi transmiterea informaţiei.