Planul de finanțare

Definitie:

Document previzional, plurianual, stabilit pe o durata de 3-5 ani care regrupeaza

– resursele de care dispune intreprinderea in anii considerati

- alocarile durabile la care trebuie sa faca ea faa in cadrul acelorasi ani

De la 1 martie 1984, in Franta planul de finantare e obligatoriu pentru inteprinderile care satisfac una sau alta din cele 2 conditii:

-efectiv mai mare de 300 de angajati

-cifra de afaceri mai mare de 120 milioane fracni (18.293.882 euro)

Deasemene planul de afacere trebuie stabilit in fiecare an si adaugat documentelor contabile.

El este cerut de banca pentru acordarea unui credit pe termen lung in cazul cererii unei sume importante.

Analiza continutului

Resursele previzionale-toate resursele durabile de care poate beneficia intreprinderea

Cesiuni sau reduceri ale elementelor de activ imobiliar-sunt generatoare de plus sau minusuri de valoare cu implicatii fiscale

Cresterea capitalului-singura crestere de capital prin aporturi in numerar si in cazul numai al sumelor eliberate constituie o resursa reala susceptibila pentru afinanta alocarile.

Subventiile-In anul in care este incasata de intreprindere, subventia constituie o resursa pentru valoarea ei totala. Impozitarea sa, care intervine in anul de varsamant este luata automat in considerare in rezultatul exercitiului si deci in CAF

Cresterea datoriilor financiare-Este vorba de datoriile cu o durata mai mare de un an. Daca cheltuielile sunt suportate, ele pot sa fie deduse din suma imprumutata, sau sa fie trecute la alocari in rubrica “cheltuieli de repartizat”.

Alocarile previzionale-Acestea sunt alocari cu caracter durabil care vor afecta trezoreria intreprinderii (Sunt fluxuri financiare negtive)

Achizitiile de imobilizari-Investitiile prevazute la imobilizarile necorporale, corporale sau financiare sunt considerate pentru valoarea lor (fara TVA) majorata cu TVA nedeductibila fiscal. Daca e o productie imobilizata, ea trebuie sa figureze cu acelasi titlu ca si o achizitie.

Distribuirile de dividente-asupra acestui titlu, doua atitudini sunt posibile:-fie sunt incluse in alocari (caz cand intreprinderea a definit sumele previzionale pe care le-a vizat sa le distribuie si pentru care are asigrari ca le poate face fata)

-fie sunt ignorate intr-un prim moment, posibilitatile de distribuire siind studiate dupa stabilirea planului, in functie de soldurile obtinute.

Variatiile NFR

Principiu- Soldurile anuale ale planului de finantare sunt solduri de trezorerie. Ori, CAF, trecuta la resurse, nu e un flux de trezorerie 100%. Fluxul de trezorerie corespunzator e dat de realtia CAF-ΔNFR. De aceea variatiile pozitive ale NFR trebuie inscrise la alocari si variatiil negative la resurse (sau alocari negative)

Remarci complementare-Elementele care constituie NFR sunt dificil de a le evalua in mod provizional. Se poate spune ca in planul de finantare variatiil NFR sunt “aproximate” prin variatiile NFRE.

Pentru a calcula variatia NFRE se utilizeaza relatia existenta intre CA (fara TVA) si NFRE. Aceasta relatie, in general obtinuta aplicand metoda normativa, ne conduce la o estimare a NFRE in numerar de zile ca CA (fara TVA) sau in procente pornind de la previziunile de la care sunt efectuate.