Finanțarea Investițiilor

Introducere

Studierea proiectelor de investitii permite selectionarea acelora pe care intreprinderea isi propune sa le realizeze tinand cont de obiectivele si posibilitatile sale. Toate resursele si cheltuielile pentru perioada viitoare sunt grupate in planul de investitii si finantare care serveste drept cadru deciziilor de politica financiara.

Pentru asigurarea satisfacerii nevoilor conducerea financiara a intreprinderii va inscrie in acest plan mai intai resursele proprii (capacitatea de autofinantare si cedarea activelor) care, de obicei, nu sunt suficiente, fiind necesara atunci finantarea externa.

Se poate decide in aceasta situatie o majorare de capital si / sau apelarea la indatorare intr-o proportie care va determina viitoarea structura financiara a intreprinderii.

1.1 Planul de investitii si finantare. Politica financiara.

Previziunile financiare pe termen lung sunt grupate in planul de finantare care acopera o perioada de 3 pana la 6 ani. Planul este construit ca un tablou de finantare structurat pe resurse si utilizari dar care nu se afla “a priori” in echilibru. El are drept scop sa puna in evidenta nevoia de fonduri externe sau excedentul de resurse interne in vederea aprecierii necesarului de finantare sau a eventualelor plasamente.

Principalele utilizari pe termen lung sunt investitiile directe si indirecte, rambursarea imprumuturilor pe termen mediu si lung si nevoia de finantare din exploatare.

Pricipalele resurse pe termen lung sunt: autofinantarea, majorarea capitalului si imprumuturile.

Utilizari N+1 N+2 N+3 N+4

Noi investitii 500 100 220 90

Retehnologizare 80 70 70 80

Titluri participatie 300 250

Rambursarea datoriilor 120 120 150 150

NFR 50 60

Dividende 10 12 13 15

Total I 760 662 703 335

Resurse N+1 N+2 N+3 N+4

A Resurse interne 320 380 400 400

CAF 100 50

Total II 420 380 400 450

SOLD I – II -340 -282 -303 +115

B Resurse externe

Credite pe termen lung 250 200 100

Majorarea capitalului 100

Total II 350 200 200

Sold anual +10 -82 -203 +115

Sold cumulat +10 -72 -275 -160

Necesar finantat prin:

- excedent initial

- credite de trezorerie

1.2. Politica financiara.

Alegerea unei anumite structuri financiare este o decizie importanta de politica financiara daca luam in considerare faptul ca ea conditioneaza echilibrul pe termen lung al intreprinderii si gradul sau de autonomie. In general intreprinderile nu se pot autofinanta in proprortie de 100% de unde rezulta o nevoie de finantare externa. Este vorba de selectarea mijloacelor financiare externe, deci de punerea in aplicare a unei politici financiare. Decizia priveste volumul finantarii externe in raport cu resursele proprii si structura acestei finantari. Managerul decide asupra repartizarii intre credite si capitaluri permanente pe de o parte si structura capitalurilor permanente pe de alta parte ceea ce permite echilibrarea planului de finantare.