Evaziune și fraudă

Autorii care se ocupa de evaziunea fiscala se învârt în jurul unei game de cuvinte care fac foarte dificila cuprinderea fenomenului.

Concluzia terminologica este, de altfel, cu atât mai importanta cu cât aceleasi cuvinte au sensuri diferite de la autor la autor. Totusi, cel mai adesea frauda fiscala desemneaza, stricto sensu, o infractiune la lege si se diferentiaza de evaziunea fiscala care se defineste ca o utilizare abila a posibilitatilor oferite de lege. Sunt însa cazuri când anumiti autori asimileaza în parte cele doua notiuni.

Imprecizia vocabularului este, de altfel, agravata prin comparatiile între tari, deoarece denumirile folosite difera. Astfel, în tarile anglo-saxone, tax evasion desemneaza frauda, iar tax avoidance - evaziunea fiscala.

C.V. Brown si P.M. Jackson definesc tax avoidance (evaziunea fiscala) ca pe reorganizarea legala a unei afaceri astfel încât sa minimalizeze obligatia fiscala, iar tax evasion ca pe o reorganizare ilegala a unei afaceri în acelasi scop.

În acelasi spirit, într-o lucrare americana , respectiv Federal Tax Course se spune : Literatura fiscala privitoare la evaziunea fiscala este abundenta; totusi nu exista indicii precise referitoare la diferentele dintre acestea.

Evaziunea fiscala (avoidance) este minimizarea excesului de impozitare ( tax burden) prin utilizarea alternativelor acceptate reale. Frauda fiscala (tax evasion) pe de alta parte, este determinata de contribuabili sau consilierii lor profesionisti preocupati de intentia de a nu tine seama de legea fiscala în vigoare. În multe cazuri, schema evaziunii este explicata într-o forma care nu înfatiseaza realitatea .

Luând în considerare imprecizia notiunii de frauda fiscala se considera ca aceasta provine de la distinctia care se face uneori între frauda legala si frauda ilegala.

Frauda legala desemneaza, cel mai adesea, procedeele juridice care permit scaparea de impozitare fara a contraveni legii.

Aceasta este utilizata frecvent în tarile francofone (Franta, Belgia). Ea are o dubla semnificatie. Ea desemneaza uneori subestimarea materiei impozitabile prin anumite regimuri fiscale de favoare.

Frauda ilegala - expresie pleonastica - este impusa practic de autorii care o folosesc prin simetrie cu formula precedenta.

Ea desemneaza violarea directa si deschisa a legii fiscale si nu acopera decât frauda stricto sensu astfel încât este de preferat utilizarea formulei de frauda fiscala.

Jean-Claude Martinez afirma : frauda fiscala - tax evasion  presupune dincolo de o violare a spiritului legii si a intentiei legiuitorului, o infractiune directa si deliberata a regulilor impuse pentru stabilirea si plata impozitelor. Astfel este cazul disimularii materiei impozabile prin absenta, pur si simplu a declaratiei sau prin operatii fictive sau de creare de societati fictive.

Exista mai multe sensuri care se atribuie evaziunii fiscale.

Primul dintre ele, dat de Lerouge sau Piatier, între cele doua razboaie mondiale a fost cel în care frauda îmbraca o conceptie extensiva, adica notiunea de evaziune fiscala este inclusa in cea de frauda.

Cel mai cunoscut sens în care este cunoscuta evaziunea fiscala este arta de a evita caderea în câmpul de atractie al legii fiscale. Potrivit acestei perceptii, evaziunea fiscala este oarecum asimilata fraudei. Printre autorii contemporani care sustin aceasta conceptie se numara M.C. de Brie si P. Charpentier care sustin ca frauda fiscala este înainte de toate cea pe care statul o organizeaza, care ia în acest caz numele de evaziune si, pierzându-si caracterul blamabil sau delictual, permite beneficiarilor lor sa scape de impozite.

Cel de-al treilea sens dat de Maurice Duverger, constituie un termen generic si desemneaza totalitatea manifestarilor de fuga din fata impozitelor. Aceasta este o definire în sens larg a evaziunii fiscale care ajunge sa înglobeze si frauda.

Pe aceasta linie se înscrie si definirea si clasificarea evaziunii fiscale facuta în literatura noastra de specialitate de Virgil Cordescu. Astfel acesta sustine ca:

Evaziunea fiscala poate fi deci: ilicita, având uneori si caracter fraudulos, si evaziunea legala sau mai bine zis tolerata. Se întelege prin evaziune legala actiunea contribuabililor de a ocoli legea, recurgând la o combinatie, neprevazuta de legiuitor si deci tolerata prin scapare din vedere. Ea nu poate fi posibila decât datorita unor inadvertente sau lacune ale legii si este frecventa mai ales în epoci când apar noi forme de întreprinderi sau noi impozite.