Presiunea Fiscală

1.

Presiunea fiscală exprimă intensitatea cu care sunt prelevate venituri de la persoane fizice sau juridice prin intermediul impozitării. Un alt termen, care poate fi utilizat pentru a exprima presiunea fiscală este gradul de fiscalitate.

Presiunea fiscală poate fi interpretată:

1) Din perspectiva plătitorului de impozite

Presiunea fiscală exprimă gradul de supunere a contribuabilului la suportarea sarcinii fiscale stabilite prin lege. Mărimea presiunii fiscale, în acest caz, arată ce parte procentuală din venitul, care constituie materia impozabilă, va fi sustrasă pentru nevoile generale ale societăţii. Creşterea coeficientului presiunii fiscale indică o creştere a prelevărilor relative la bugetul statului şi, respectiv, o reducere relativă a venitului rămas la dispoziţia contribuabilului.

2) Din perspectiva statului, încasator de impozite

Mărimea presiunii fiscale indică ce parte din venitul naţional creat de către agenţii economici (persoane fizice şi juridice) urmează să se constituie ca venituri bugetare pe calea impozitării. Pentru stat, creşterea presiunii fiscale semnifică o îmbunătăţire a mecanismului de finanţare a cheltuielilor publice, în timp ce o scădere a presiunii fiscale influenţează nivelul deficitului bugetar.

Pentru determinarea nivelului presiunii fiscale, statul se conduce de obiectivele politicii fiscale, care stabileşte principalele direcţii de influenţă pe plan economic şi social.

Efectele presiunii fiscale:

- Efecte economice

- Efecte sociale

Efectele economice apar la nivelul modificării cererii agregate la nivelul societăţii, precum şi la nivelul individual. La nivelul agregat, creşterea presiunii fiscale conduce la reducerea cererii globale prin preluarea unei părţi mai mari din venitul nominal la dispoziţia statului. Scăderea cererii agregate pentru consumul privat este, într-o oarecare măsură, compensată prin creşterea consumului de bunuri publice. Dimpotrivă, scăderea presiunii fiscale are ca urmare creşterea părţii venitului nominal lăsat la dispoziţia agenţilor economici, ceea ce măreşte cererea de bunuri private.

Aceste efecte sunt luate în vedere la elaborarea politicii fiscale, şi anume: pentru relansarea economică se va reduce presiunea fiscală, iar pentru stoparea fenomenelor inflaţioniste se va spori presiunea fiscală.

Trebuie de avut în vedere şi faptul că manevrarea presiunii fiscale din perspectiva necesităţilor de finanţarea a deficitului bugetar are unele restricţii descrise de curba Laffer şi anume: există un grad optim al presiunii fiscale, la care veniturile bugetare sunt maxime. Creşterea presiunii fiscale peste acest prag are ca efect scăderea veniturilor bugetare, ca urmare a descurajării contribuabililor.

Efectele economice se manifestă nu numai la nivel global, ci şi la nivelul structurii cererii agregate. Astfel, în funcţie de tipul de impozitare, veniturile mai mari sunt, de regulă, impozitate mai mult decât cele mai mici. Pe de altă parte, contribuabilii cu venituri mici primesc mai mult din resursele bugetare decât cei cu venituri mari, ceea ce are ca efect modificarea comportamentelor de consum, de acumulare şi de investiţii la nivelul societăţii.

Efectele sociale se manifestă prin scăderea capacităţii de cumpărare la nivelul venitului real. Totuşi, acest efect este contradictoriu, întrucât cei cu venituri mici sunt compensaţi prin politica de protecţie socială, asigurată prin intermediul bugetului de stat.

Ca un efect al presiunii fiscale exagerate mai poate fi considerat fenomenul „rezistenţei la impozite”, care se manifestă prin următoarele riscuri:

- Abstinenţa fiscală, care constă în evitarea îndeplinirii anumitor operaţiuni în scopul de a evita impozitele aferente acestora. Este vorba de o rezistenţă pasivă, prin care o persoană activă caută să limiteze sau să reducă activitatea sa pentru a nu atinge un anumit plafon de impozitare sau un consumator nu consumă produse care sunt impozitate cu mai multe impozite (importate, accizabile).

- Riscul evaziunii şi fraudei fiscale. În acest sens capătă amploare două procedee deosebit de periculoase: economia tenebră şi evaziunea internaţională (delocalizarea producţiei anumitor întreprinderi spre ţări cu o legislaţie fiscală mai favorabilă);

- Riscul inflaţiei prin fiscalitate, deoarece majorarea impozitelor are tendinţa de a se răsfrânge asupra proceselor de determinare a preţurilor şi salariilor şi de a alimenta astfel inflaţia

- Riscul diminuării competitivităţii internaţionale a produselor autohtone sau a micşorării capacităţii de investire şi modernizare..

2.

Măsurarea presiunii fiscale

În prezent multe ţări, inclusiv Republica Moldova, în calculul presiunii fiscale utilizează metoda calculului presiunii fiscale nete ceea ce permite oferirea imaginii fiscale din punct de vedere contabil.

Rata presiunii fiscale ne caracterizează cota parte a veniturilor agentului economic care este sustrasă în buget în loc să fie lăsată pentru reinvestirea lor în economie.

Acest indicator poate avea dublă accepţiune:

- Presiune fiscală în sens restrâns – se prezintă ca raportul între suma impozitelor şi taxelor încasate la produsul intern brut;

- Presiune fiscală în sens larg – este raportul între suma impozitelor, taxelor şi contribuţiilor sociale la produsul intern brut.