Sistemul Cheltuielilor Publice

1. Conţinutul economic al cheltuielior publice

În procesul îndeplinirii funcţiilor şi sarcinilor sale, statul asigură acoperirea necesităţilor publice generale. Pentru aceasta statul are nevoie de importante resurse băneşti care se mobilizează prin intermediul relaţiilor financiare. Folosirea resurselor băneşti astfel mobilizate are loc prin intermediul cheltuielilor publice.

În opinia savantului român Iu. Văcărel, Cheltuielile publice (CP) exprimă relaţii economico-sociale în formă bănească, care se manifestă între stat, pe de o parte, şi persoane fizice şi juridice, pe de altă parte, cu ocazia repartizării şi utilizării resurselor financiare ale statului, în scopul îndeplinirii funcţiilor acestuia.

Peggy şi Richard A. Musgrave privesc CP ca “utilizarea direcţionată a resurselor sectorului public pentru satisfacerea necesităţilor în utilităţi publice şi realizarea măsurilor de redistribuire justificate de pe poziţiile echităţii sociale”

CP se materializează în plăţi, efectuate de către stat din resursele mobilizate pe diferite căi, pentru achiziţii de bunuri sau prestări de servicii necesare pentru îndeplinirea diferitelor obiective ale politicii statului.

Conţinutul economic al CP se află în strânsă legătură cu destinaţia lor. Astfel, unele cheltuieli exprimă un consum definitiv de PIB, reprezentând valoarea plăţilor pe care le efectuează instituţiile publice în formele specifice ale cheltuielilor curente, iar alte CP exprimă o avansare de PIB, reprezentând participarea statului la finanţarea formării brute ce capital, atât în sfera producţie materiale, cât şi în sfera nematerială.

În prezent CP sunt extrem de diversificate. Influenţa economică a CP variază în timp. Unele se manifestă direct, prin finanţarea de către stat a instituţiilor publice pentru a putea funcţiona. Altele influenţează indirect mediul economic şi social şi constituie astfel instrumente ale unei politici de transformare a mediului respectiv pentru al ameliora (distribuirea veniturilor suplimentare, sporirea comenzilor publice sau creşterea investiţiilor).

După R. Musgrave, problemele care sunt soluţionate în domeniul cheltuirii mijloacelor publice pot fi divizate în trei categorii:

- acordarea ajutorului social (îndeminizaţii acordate invalizilor);

- asigurarea obligatorie (în caz de boală, şomaj);

- producţia şi achiziţia bunurilor materiale şi a serviciilor pentru satisfacerea necesităţilor pentru care statul îşi asumă responsabilitate.

Este necesar de făcut distincţie între cheltuielile publice şi cele bugetare.

Cheltuielile publice, în opinia savantului Iu. Văcărel, se referă la totalitatea cheltuielilor efectuate în sectorul public prin intermediul instituţiilor publice (aparatul de stat, instituţii social-culturale, armată, întreprinderi autonome), care se acoperă fie de la bugetul statului (central sau local), fie din bugetele proprii, pe seama veniturilor obţinute.

În componenţa cheltuielilor publice intră următoarele categorii principale:

• cheltuieli bugetare, acoperite din resursele publice constituite la nivelul:

- bugetului de stat;

- bugetului asigurărilor sociale;

- bugetelor UAT

- fondurilor FAOAM

• cheltuieli din fonduri extrabugetare, care sînt acoperite din resursele financiare publice constituite în afara bugetului de stat şi bugetului asigurărilor sociale.

• cheltuieli din fonduri speciale, care sînt acoperite din fonduri cu destinaţie specială gestionate de guvern sau de un alt organ public.

• Cheltuieli ale întreprinderilor, instituţiilor financiar-bancare cu capital de stat

• Cheltuielile cu caracter public ale organizaţiilor internaţionale, finanţate din resursele mobilizate de la membrii acestora, respectiv de la statele-membre ale acestor organizaţii

Cheltuielile bugetare se referă numai la acele cheltuieli care se acoperă de la bugetul administraţiei de stat, din bugetele locale sau din bugetul asigurărilor sociale de stat şi fondurilor de asigurări obligatorii de asistenţa medicală.

Deci, cheltuielile bugetare au o sferă mai restrânsă decât cheltuielile publice în cadrul cărora sunt cuprinse. Distincţiile efectuate între aceste categorii de cheltuieli vizează:

Modul de efectuare a acestor cheltuieli:

Cheltuieli Publice – în baza fondurilor constituite în afara bugetului;

Cheltuieli Bugetare – condiţionate de prevederea din buget şi sunt determinate de îndeplinirea condiţiilor legale, nu numai de existenţa fondurilor băneşti;

Modul de aprobare:

Cheltuieli Publice – de către ordonatorii de credite;

Cheltuieli Bugetare – de către Parlament sau consiliile locale.