Activități comerciale - geografia umană a României

Comerţul este una dintre activităţile economice cele mai importante prin impactul şi imaginea unei ţări create de produsele pe care le exportă.

•După 1990, comerţul a cunoscut un avânt remarcabil, determinat de liberalizarea pieţelor externe dar mai ales de liberalizarea pieţei interne.

•Înainte de 1989, statul exercita un control aproape total asupra comerţului, atât importurile cât şi exporturile fiind strâns monitorizate.

•După 1980, când politica României a fost de rambursare anticipată a datoriei externe acumulate până la acea dată prin achiziţionarea de tehnologie performantă, concentrarea a fost pe export, majoritatea produselor fiind valorificate.

•Prin această concentrare spre comerţul exterior, România a reuşit să ramburseze datoria externă şi să facă şi excedent, astfel încât la momentul 1989 avea în conturi aproape 2 miliarde de dolari.

•Pentru a avea un comerţ durabil nu trebuie neglijate activităţile economice industriale şi agricole.

•Sistemul barter practicat înainte de 1990, între ţările comuniste a devenit desuet după 1990.

•De altfel, România a fost victima acestui sistem barter. Sunt încă state care-i datorează României sume impresionante de bani (Irak, Cuba) tocmai pentru că relaţiile comerciale cu aceste state se bazau pe sistemul barter (petrol contra produselor româneşti exportate în Irak sau zahăr din Cuba).

•După 1990 se mai petrece un fenomen interesant şi anume inversarea raporturilor import/export. Importurile au început să fie tot mai mari determinând o dezechilibrare a balanţei comerciale. România a devenit un consumator „fidel”, dezechilibrele comerciale afectând balanţa de plăţi a României, economia şi scoietatea.

Comerţul interiorNumar de magazine1350721350031484271489021250001300001350001400001450001500002003200420052006

Comerţul exterior

•Guvernul României a elaborat un Program de promovare a exportului cu scopul de a mai reduce din deficitul comercial negativ. S-a format un Consiliu de Export şi s-au pus bazele unei strategii naţionale de export. Unul dintre aspectele viate este cel referitoare la stabilirea de acortduri bilaterale cu statele cu care România desfăşoară activităţi comerciale pntru a evita disfuncţionalităţi şi neînţelegeri pe piaţa comercială.

•Problema exporturilor româneşti este că nu exportă suficiente bunuri şi servicii cu valoare adăugată ridicată, are prea puţine brandingurin pentru sectoare şi regiuni cu potenţial de export, nu sunt susţinute clusterele de export, definirea pieţelor ţintă ale României

•Din anul 2003, instrumentele de promovare a exportului au fost diversificate pe baza prevederilor OUG nr.120/2002, iar prin H.G. nr.296/2007, acestea au fost actualizate şi armonizate cu prevederile legislaţiei în domeniul ajutorului de stat.