Geografia continentelor

Geografia continentelor este o geografie a unor spaţii delimitate continental, delimitate pe structuri terestre dintre ape, mări şi oceane.

Apare o armonie de abordare: cauză-efect, simplu-complex, local/regional-continental care sunt demersuri specifice geografiei regionale.

Plecând de la această legătură simplitatea analizelor în geografia regională pe spaţii clar definite, fie administrative,fie definite clar pe limite de ţărm, nu face decât să angajeze viitoare supoziţii şi întrebări cum ar fi: Întradevăr lumea africană se rezumă la continentul african?Lumea asiatică se rezumă la continentul asiatic?Lumea americană înseamnă doar America de Nord?etc...

A transla de la ideea de continent spre cea de lume se pare că nu e suficient cu atât mai mult cu cât continentele sunt în fond dincolo de configuraţia lor fizică piloni, suporturi pentru populaţie, peisaje, configuraţii economice care deseori le depăşesc limitele fizice:

- legăturile care există între continente sunt multiple;

- legăturile care pot apărea între continente apropiate fizic (lipite chiar-Eurasia) confirmă depăşirea acestor graniţe fizice, de multe ori convenţionale;

- legătura genetico-evolutivă complexă dintre continentale, dintre decupajele continentale, determină formarea de ansambluri supracontinetale a unor „lumi” destul de omogene funcţional ca ele să poată fi considerate părţi, diviziuni de ansambluri regionale terestre de prim rang;

- globalizarea ca un demers socio-economic firesc al lumii contemporane, ca un dat al unei economii mondiale;

- specificitatea spaţiului de unde rezultă diferenţieri regionale;

Realitatea a demonstrat în timp că sub umbrela generoasă a geografiei regionale s-au regăsit sisteme ştiinţifice, sociale, politice, economice care şi-au ancorat obiectul de studiu în ansambluri regionale, în regiuni, în spaţii continentale, şi-au ancorat acea manieră de a lucra plecând de la suport (continent). Astfel există foarte multe ansambluri regionale economice (NAFTA, MERCOSUR, CEFTA, CSI,etc.) care depăşesc deseori graniţele unui continent, sau care tratează parţial un continent ele funcţionând pe bază de interese. Există ansambluri politice şi economice care au de-a face cu regionalizări deosebite (U.E.) ,dar şi ansambluri para sau transcontinentale, militare şi politice (NATO) care nu are de-a face cu spaţii strict continentale în sine dar care translează un spaţiu comun Atlanticului, Pacificului (structuri transpacifice, transatlantice,circumpacifice).

În concluzie trebuie să reţinem că în acest ansamblu terestru al globalizării se regăsesc substructuri a căror desfăşurare regională depăşeşte cu mult doar impresia fizică , doar coordonatele fizico-geografice, considerate altă dată fundamentale.

Există trăsături fizico-geografice specifice anumitor continente care domină spaţial (deşerturile africane ) , dar şi trăsături fizice care trec dincolo de limitele dintre continente ,unindu-le astfel (lanţul alpino-carpato-himalayan); cordiliera americană şi lanţul andin cu peste 10.000 de km lungime şi care uneşte două subcontinente . Toate elementele fizico-geografice s-au format în legătură cu alte elemente fizico-geografice ale continentelor şi au caracteristici care depăşesc în manifestarea lor limitele convenţionale ale continentelor considerate tradiţionale.

Aşadar asistăm fizico-geografic la o reconturare printr-o cunoaştere mai bună a continentelor, a limitelor, a dimensiunilor reale, valabile, specifice ansamblurilor regionale.

Geografia regională de astăzi vorbeşte tot mai mult de spaţiul geografic arab (lumea arabă) care ocupă un spaţiu de la vest de Indus (în Pakistan), cuprinzând toată Asia de SV şi până în Mauritania sau se vorbeşte tot mai mult de un spaţiu transatlantic dus dincolo de centrul Europei spre vest şi cuprinzând şi America de Nord; se vorbeşte şi de existenţa unei luni anglofone şi francofone americane,aşa cum se vorbeşte şi de un spaţiu transcontinental latino-american.

Deopotrivă se discută despre Asia Musonică care înseamnă o parte a estului, sud-estului şi sudului, se vorbeşte despre o Asie Siberiană , despre una gobiană, dar şi despre un teritoriu complex a Extremului Orient , a Asiei de Est. Nu se exclude nimic rămânând deseori în contururi foarte ample o lume sudică a emisferei sudice extreme temperate (Argentina, Chile, Australia,Africa de Sud). Astfel prin analogii geografice , printr-o logică a evoluţiei ansamblurilor, printr-un demers politico-economic actual, asistăm la descompuneri ale tradiţionalismului actual recompuneri în alte tipuri de ansambluri continentale. Deci nu e simplu să repunctăm o geografie regională, să reconfigurăm spaţiul terestru.