Organizarea Activitatiilor și Serviciilor în Turism

Curs 1

Organizarea activitatiilor si serviciilor in turism

1. Notiuni introductive. Cadrul organizatoric al turismului pe plan mondial si in Romania.

2. Agentii economice de turism si modalitati de operare.

3. Serviciile turistice. Definire, clasificare si tratare.

Conceptul de “turism” si turist”:

Etimologia cuvantului “turism” ne trimite la radacinile sale din limbile greaca si latina.

- lb. graca – “tournos” cu acceptiune de

- lb Latina “turnus” voiaj in circuit

Acesta sta la baza cuvantului francez “tour” = calatorie, miscare in aer liber, drumetie in circuite, de unde deriva notiunile de “tourisme” – gudtul de a voiaja si “touriste” – persoana care calatoreste pentru propriul agreement. Desi imprumutati din limba franceza, termenii englezi “tour” (=calatorie scurta, excursie) si “to tour” (-mai ales cu sensul de a face ocolul unei tari sau a unei regiuni mari) au avut impactul cel mai puternic, coincizand cu perioada de intensificare a calatoriilor de agreement ale britanicilor in Europa (in special in Franta) din prima jumatate a sec. al XVIII –lea.

Ca fenomen social-economic in continua amplificare, turismul a fost obiectul unor incercari de definire si evaluare care debuteaza spre sfarsitul sec al XIX –lea.

1880 – E. Guy Freuler considera turismul ca un “fenomen al timpurilor moderne bazat pe cresterea necesitatilor de refacere a sanatatii si schimbare a mediului inconjurator, pe trezirea si cultivarea sentimentului pentru frumusetile naturii.

Caracterul economic al turismului este subliniat de profesorul Belgian Edmond Picard (1910) prin relevarea aportului financiar al calatorilor straini la venitul direct sau indirect al locuitorilor tarilor in care se deplaseaza.

Britanicul F. W. Oglivie (1933) considera ca sunt turisti persoanele aflate la departare de casa penrtu o perioada ce nu depaseste un an si care cheltuiesc bani in acele locuri fara sa-i castige.

Caracterul temporar precum si cel nelucrativ al deplasarilor sunt considerate conditiile de baza ale actului turistic.

Cele 2 aspecte sunt integrate intr-o definitie mai ampla, elaborate de elvetianul W. Hunziker in 1940: “Turismul este “ansamblul” de relatii si fenomene care rezulta din deplasarea si sejurul persoanelor in afara locului de resedinta, atata timp cat deplasarea si sejurul nu sunt motivate de o stabilire permanenta si o activitate lucrata oarecum”.

In 1937, Liga Natiunilor Unite a adoptat o definitie generala pentru turistul international: “este orice persoana care se deplaseaza pentru o durata de cel putin 24 de ore intr-o alta tara, definite de aceea in care se afla domiciliul sau permanent”.

Uniunea Internationala a Organismelor Oficiale de Turism (U.I.O.O.T.) isi aduce contributia la clasificarea termenilor din sfera turismului, definind turistul national, respectiv turistul international.

Inca din 1950 se face diferentierea intre excursionisti (internationali) si calatori in transit.

Escursionistul international este orice persoana care calatoreste pentru placerea proprie intr-o alta tara decat cea de resedinta, pentru o durata mai mica de 24 de ore.

Calatorul de transit este orice persoana care traverseaza o tara (indiferent de mijlocul de transport), chiar daca ramane mai mult de 24 de ore, cu conditia ca opririle sa fie de scurta durata (frecvent fara servicii de cazare) si sa aiba alte motive decat cele turistice => o influenta mai mica asupra incasarilor.

Conferinta pentru turism si calatorii internationale de la Roma din 1963 a recomandat conceptual de vizitator. De asemenea Conferinta Internationala asupra turismului si statisticii turistice de la Ottawa 1991, a incercat noi definiri ale conceptelor de baza din turism. Astfel se considera ca fiind vizitator orice persoana care se deplaseaza spre un alt loc decat mediul sau obisnuit pentru o perioada mai mica de 12 luni, scopul calatoriei excuzand exercitarea unei activitati renumerate (nu se include imigrantii pentru munca).

In acceptiunea Organizatiei Mondiale a Turismului (OMT), vizitatorii ar include 2 grupe: turistul si excursionistul. Considerand ca semnificatia mai larga acordata notiunii de “vizitator” decat celei de “turist” poate crea confuzii, se opineaza pentru diferentierea celorlalte 2 categorii:

a) turistii – calatori al caror sejur include cel putin o innoptare

b) excursionistii – vizitatori in scopuri turistice pentru mai putin de 24 ore, fara innoptare

In functie de spatiul de desfasurare si de orientarea fluxurilor turistice, se diferentiaza:

a) turistul intern – se refera la activitatea turistica practicata in interiorul unei tari

b) turistul international – include toate fluxurile (deplasarile) turistice care depasesc granitele de state si este format din turismul emitent si respective turistul receptor

Curs 2

Organizarea serviciilor in turism

Alti termeni utilizati in operatiunile turisice:

Aranjament turistic si itinerariu:

Aranjamentul reprezinta ansamblul bunurilor si serviciilor prestate unor persoane sau unui grup pe baza unui program prestabilit oferit de o firma specializata sau agentie. Desi exista o varietate mare de aranjamente turistice in functie de turist si modul de organizare predomina sejururile in statiunile turistice si voiajele pe diferite trasee mai ales cu autocarul.

Itinerariul turistic reprezinta o calatorie cu indicarea principalelor puncte si localitati cu interes turistic in functie cu motivarea organizarii acestuia. In functie de gradul itinerariului, acesta poate fi:

a) itinerariu geografic care are la baza reprezentarea grafica a parcursului de realizat

b) itinerariu genetic care este redactat de catre organizator anterior calcularii costului calatoriei si cuprinde o imagine generala asupra etapelor principale ale voiajului fara precizarea detaliilor

c) itinerariu descriptiv – contine descrierea turistica a traseului localitatilor si obiectivelor ce urmeaza a fi vizitate fiind indicate mijloacele de transport, orarul desfasurarii si serviciile de care va beneficia zilnic turistul.

Circuitul turistic reprezinta itinerariul de vizitare a unei zone, regiuni, localitati ale carui punct de plecare corespunde cu un punct de sosire.

Conceptul de “industrie turistica”:

Apelativul de industrie atribuit turismului cu rama economica este utilizat extrem de frecvent in perioada actuala, desi la o simpla comparatie intre industria propriu-zisa si turism se observa diferente accentuate.